01-09-2010, 04:36 PM
Perioada 1960-1970
În ediţia de campionat 1960-1961, echipa bancară a ocupat locul 9, ca şi în precedenta ediţie. În Cupă a ajuns până în sferturile de finală, unde a fost eliminată de Steaua. Alte nume noi apar în formaţie, dintre care cel mai reprezentativ jucator a fost Paşcanu. Ediţia 1961-1962 înseamnă repetarea performanţei din 1955: locul 3, după Dinamo şi Petrolul, iar în Cupa României atingerea semifinalelor unde Progresul este eliminat de Rapid. Anul următor se clasează din nou pe locul 9, iar în Cupă se opresc tot în sferturi. Apar alte nume noi: Voinea, Colceriu, Stoicescu, Ioachim Popescu, Dumitru Popescu, Iancu. Ediţia „bucureşteană” a campionatului 1963-1964 clasează echipa pe locul 4, în urma formaţiilor Dinamo, Rapid şi Steaua. În această perioadă a revenit la echipă Viorel Mateianu, care după câţiva ani în care a jucat la Ştiinţa Cluj şi Steaua, ajungând să fie convocat la echipa naţională, a revenit la echipa sa de suflet.
Sezonul 1963-1964 a fost unul nefast pentru Progresul, în care echipa a retrogradat în ciuda faptului că avea în lot trei jucători titulari în prima reprezentativă a ţării: Mateianu, Iancu şi Dumitru Popescu. Alţi doi jucători, Mândru şi Oaida erau selecţionaţi în alte loturi naţionale. Echipa a fost eliminată şi în semifinalele Cupei României, de Ştiinţa Cluj, deşi meciul se încheiase la egalitate, 2-2. Departajarea s-a făcut pe baza diferenţei de vârstă, echipa bancară fiind cu aproximativ o lună mai bătrână decât formaţia adversă.
Cu un lot valoros, echipa era aşteptată să revină în prima divizie. După o luptă strânsă cu Ştiinţa Bucureşti, echipa a revenit în primul eşalon. Promovarea s-a decis în ultima etapă. Evoluau pe atunci la echipă: Mateianu, Mândru, Oaida, Baboie, Unguroiu, Colceriu, Adrian Constantinescu, Mafteuţă.
Campionatul anilor 1966-1967 a însemnat o comportare contradictorie a echipei. Dupa ce a început bine, conducând plutonul pâna în etapa cu numărul 8, echipa a ajuns la sfârşitul sezonului doar pe locul 10. Povestea s-a repetat şi în finala Cupei României. Dupa ce a eliminat în optimi pe Dinamo Bucureşti, a urmat un meci nul la Timişoara, cu CFR, şi campania s-a încheiat.
Sezonul următor a fost mai slab. În campionat Progresul a terminat pe locul 13, loc ce i-a asigurat participarea la barajul pentru rămânerea în primul eşalon. Alaturi de Progresul, evită atunci retrogradarea Crişul Oradea, în vreme ce Steagul Roşu Braşov şi Politehnica Galaţi luau drumul Diviziei B. În acelasi an, în Cupa României, Progresul o elimină pe Steaua în sferturi, dar pierde cu 3-4, în prelungiri, semifinala cu Dinamo, datorită unui 11m acordat pentru o posibilă obstrucţie a lui Neacşu în suprafaţa de pedeapsă. În aceasta perioadă, lotul de bază a fost: Mândru, Matache, Mandoiu, Peteanu, Colceriu, Mafteuţă, Adrian Constantinescu, Neacşu, Al. Constantinescu, Oaida, Matei, Mateianu, Taralunga, Soangher, Viorel Popescu, Alexandru Georgescu. Au mai jucat pentru bleu-albaştri: Ciucu, Staicu, Ion Constantinescu, Ninel Popescu, iar din 1967 Stoicescu, Alecu, Grama, Mirăuţă, Radu Ionescu, Manta, Banu şi Mihai.
Anul 1969 se poate numi anul „marilor retrageri” deaorece doi dintre jucatorii reprezentativi spun adio fotbalului de performanţă. Mai întâi o face Mândru, iar la finele anului Oaida - jucători care au activat peste zece ani în cadrul echipei, şi care sunt încă iubiţi de suporterii acesteia, fiind consideraţi un exemplu de seriozitate şi ataşament.
În sezonul 1968-1969, echipa nu se mai poate salva, şi se consemnează a doua retrogradare din istoria clubului. O parte din jucătorii trecutelor ediţii nu mai apar în rândurile formaţiei: Colceriu, Stoicescu, Peteanu, dar în lotul echipei îşi face aparitia unul dintre cei mai talentaţi jucători din istoria clubului, Aurică Beldeanu. În rest, au rămas aceiaşi jucători din ediţia precedentă, cărora li s-au adăugat sporadic Marinescu, Goia, Mocanu şi Decu. Pierzând 6 puncte pe teren propriu şi realizând doar două puncte în deplasare, echipa bancară coboară în eşalonul secund. A fost vorba şi de un concurs de împrejurări: în ultima etapă Progresul a pierdut la Constanţa, printr-un gol primit în minutul 84, iar FC Argeş a câstigat la Târgu Mureş, victorie care i-a adus salvarea, şi care a trimis echipa bucureşteană în Divizia B.
În anul urmator Progresul a câştigat seria cu 8 puncte avans faţă de cea de-a doua clasată, pierzând un singur punct pe teren propriu şi realizând 12 puncte în deplasare. După primele etape se retrage un alt mare jucător, Viorel Mateianu, care îşi încheie astfel activitatea la echipa unde a cunoscut consacrarea. Apar alţi jucători de valoare, precum Raksi si Pavlovici, şi îşi face debutul în prima echipă Dudu Georgescu, cel care avea să devină peste câţiva ani „Gheata de Aur” a Europei.
În ediţia de campionat 1960-1961, echipa bancară a ocupat locul 9, ca şi în precedenta ediţie. În Cupă a ajuns până în sferturile de finală, unde a fost eliminată de Steaua. Alte nume noi apar în formaţie, dintre care cel mai reprezentativ jucator a fost Paşcanu. Ediţia 1961-1962 înseamnă repetarea performanţei din 1955: locul 3, după Dinamo şi Petrolul, iar în Cupa României atingerea semifinalelor unde Progresul este eliminat de Rapid. Anul următor se clasează din nou pe locul 9, iar în Cupă se opresc tot în sferturi. Apar alte nume noi: Voinea, Colceriu, Stoicescu, Ioachim Popescu, Dumitru Popescu, Iancu. Ediţia „bucureşteană” a campionatului 1963-1964 clasează echipa pe locul 4, în urma formaţiilor Dinamo, Rapid şi Steaua. În această perioadă a revenit la echipă Viorel Mateianu, care după câţiva ani în care a jucat la Ştiinţa Cluj şi Steaua, ajungând să fie convocat la echipa naţională, a revenit la echipa sa de suflet.
Sezonul 1963-1964 a fost unul nefast pentru Progresul, în care echipa a retrogradat în ciuda faptului că avea în lot trei jucători titulari în prima reprezentativă a ţării: Mateianu, Iancu şi Dumitru Popescu. Alţi doi jucători, Mândru şi Oaida erau selecţionaţi în alte loturi naţionale. Echipa a fost eliminată şi în semifinalele Cupei României, de Ştiinţa Cluj, deşi meciul se încheiase la egalitate, 2-2. Departajarea s-a făcut pe baza diferenţei de vârstă, echipa bancară fiind cu aproximativ o lună mai bătrână decât formaţia adversă.
Cu un lot valoros, echipa era aşteptată să revină în prima divizie. După o luptă strânsă cu Ştiinţa Bucureşti, echipa a revenit în primul eşalon. Promovarea s-a decis în ultima etapă. Evoluau pe atunci la echipă: Mateianu, Mândru, Oaida, Baboie, Unguroiu, Colceriu, Adrian Constantinescu, Mafteuţă.
Campionatul anilor 1966-1967 a însemnat o comportare contradictorie a echipei. Dupa ce a început bine, conducând plutonul pâna în etapa cu numărul 8, echipa a ajuns la sfârşitul sezonului doar pe locul 10. Povestea s-a repetat şi în finala Cupei României. Dupa ce a eliminat în optimi pe Dinamo Bucureşti, a urmat un meci nul la Timişoara, cu CFR, şi campania s-a încheiat.
Sezonul următor a fost mai slab. În campionat Progresul a terminat pe locul 13, loc ce i-a asigurat participarea la barajul pentru rămânerea în primul eşalon. Alaturi de Progresul, evită atunci retrogradarea Crişul Oradea, în vreme ce Steagul Roşu Braşov şi Politehnica Galaţi luau drumul Diviziei B. În acelasi an, în Cupa României, Progresul o elimină pe Steaua în sferturi, dar pierde cu 3-4, în prelungiri, semifinala cu Dinamo, datorită unui 11m acordat pentru o posibilă obstrucţie a lui Neacşu în suprafaţa de pedeapsă. În aceasta perioadă, lotul de bază a fost: Mândru, Matache, Mandoiu, Peteanu, Colceriu, Mafteuţă, Adrian Constantinescu, Neacşu, Al. Constantinescu, Oaida, Matei, Mateianu, Taralunga, Soangher, Viorel Popescu, Alexandru Georgescu. Au mai jucat pentru bleu-albaştri: Ciucu, Staicu, Ion Constantinescu, Ninel Popescu, iar din 1967 Stoicescu, Alecu, Grama, Mirăuţă, Radu Ionescu, Manta, Banu şi Mihai.
Anul 1969 se poate numi anul „marilor retrageri” deaorece doi dintre jucatorii reprezentativi spun adio fotbalului de performanţă. Mai întâi o face Mândru, iar la finele anului Oaida - jucători care au activat peste zece ani în cadrul echipei, şi care sunt încă iubiţi de suporterii acesteia, fiind consideraţi un exemplu de seriozitate şi ataşament.
În sezonul 1968-1969, echipa nu se mai poate salva, şi se consemnează a doua retrogradare din istoria clubului. O parte din jucătorii trecutelor ediţii nu mai apar în rândurile formaţiei: Colceriu, Stoicescu, Peteanu, dar în lotul echipei îşi face aparitia unul dintre cei mai talentaţi jucători din istoria clubului, Aurică Beldeanu. În rest, au rămas aceiaşi jucători din ediţia precedentă, cărora li s-au adăugat sporadic Marinescu, Goia, Mocanu şi Decu. Pierzând 6 puncte pe teren propriu şi realizând doar două puncte în deplasare, echipa bancară coboară în eşalonul secund. A fost vorba şi de un concurs de împrejurări: în ultima etapă Progresul a pierdut la Constanţa, printr-un gol primit în minutul 84, iar FC Argeş a câstigat la Târgu Mureş, victorie care i-a adus salvarea, şi care a trimis echipa bucureşteană în Divizia B.
În anul urmator Progresul a câştigat seria cu 8 puncte avans faţă de cea de-a doua clasată, pierzând un singur punct pe teren propriu şi realizând 12 puncte în deplasare. După primele etape se retrage un alt mare jucător, Viorel Mateianu, care îşi încheie astfel activitatea la echipa unde a cunoscut consacrarea. Apar alţi jucători de valoare, precum Raksi si Pavlovici, şi îşi face debutul în prima echipă Dudu Georgescu, cel care avea să devină peste câţiva ani „Gheata de Aur” a Europei.