01-09-2010, 04:40 PM
Din toamna anului 1974 începe să se afirme o nouă generaţie la Progresul. Se cristalizează stilul de joc, cu participarea preponderentă a jucătorilor la faze, rezultatul unei noi concepţii tactice. Nume ca Giron, Ploscaru, Badea, D. Stefan, Dragu, Dragnea, Tevi, Apostol, Nignea, Neagu, revenirea lui Grama, intrarea în echipă a „fachirului” Niki Dumitriu, aportul deosebit al lui Sandu Ion dau noi speranţe suporterilor bancari. Dar în acea ediţie Progresul i-a avut ca rivali pe experimentaţii jucători de la Rapid. Echipa bancară a terminat din nou pe locul secund, stabilind ca obiectiv pentru sezonul următor promovarea.
Înaintea noii ediţii de campionat, Progresul a câştigat „Cupa Municipiului Bucureşti”, învingând pe Sportul Studenţesc şi Rapid de o manieră care a entuziasmat spectatorii. De mult nu mai veniseră atâţi supertori la stadion, pentru a aplauda în picioare echipa.
Perioada 1975-1976
Odată cu începerea sezonului 1975-1976, o nouă tânără speranţă, Paul Turbatu, a fost promovat în prima echipă. Începutul acestei ediţii a fost unul furtunos, echipa conducând majoritatea etapelor si terminând turul pe locul al doilea, la un punct de CS Târgovişte. Chiar dacă în partea a doua a campionatului Progresul n-a mai avut un parcurs atât de bun, a câştigat totuşi seria cu 50 de puncte, înaintea lui Dinamo Slatina (6 puncte) şi Steagul Roşu Braşov.
Perioada 1976-1977
Sezonul 1976-1977 a început bine pentru echipa din Parcul cu Platani. În aceeaşi Cupă a Bucureştiului, tot în finală, a câştigat din nou cu Rapid (2-0). Echipa porneşte slab în campionat şi antrenorul Viorel Mateianu este îndepărtat de la echipă. Înlocuitorul său a fost Oaida, vechiul sau coechipier, care însă n-a putut redresa echipa. Nu a ajutat nici faptul că în acel an, ca junior impus de regulament, a debutat la Progresul viitorul internaţional Gino Iorgulescu, care a fost într-o perioadă şi preşedinte de club. Lotul de jucători folosit: Giron, Tichigiu, Badea, Dumitru Ştefan, Grama, Florentin Mihai, Moraru, Ploscaru, Sătmăreanu I, Gheorghe Ştefan, Dragu, Iatan, Iorgulescu, Apostol, Libra, Rusu, Ion Sandu, Tevi, Turbatu.
În ciuda greutăţilor financiare şi a faptului ca Banca Naţională nu a mai avut efectiv capacitatea de a-şi susţine echipa, aceasta a avut totuşi un parcurs meritoriu. A terminat la şase puncte de lider (Chimia Râmnicu Vâlcea), pe care l-a şi învins cu 3-1. A câştigat de asemenea trei puncte din patru cu Rapid. Satisfacţia a venit din partea tinerilor talentaţi antrenaţi de Cristoloveanu. Aceştia au cucerit al doilea titlu de campioni naţionali de juniori (1-0 în finala cu FC Baia Mare), după cel obtinut de Cornel Drăguşin în 1954. În ediţia următoare de campionat, (1978-1979), Progresul s-a clasat pe locul 7, într-o serie în care Viitorul Scorniceşti izbutea să-şi câştige în mod controversat locul de promovare în primul eşalon.
[modifică] Perioada 1979-1980
După opt etape Progresul acumulase 12 puncte şi se afla între primele trei echipe, cu şanse reale de a participa în lupta pentru promovare. Dar se pare că din motive de propagandă unii jucători de la rivalele Rapidului au fost transferaţi cu forţa la clubul din Giuleşti . S-a încercat şi legitimarea abuzivă a doi bancari: Dragu şi Florian Dumitru . Ca răspuns la aceste acţiuni în forta, suporterii Progresului au trimis o scrisoare de protest ziarului „Scânteia Tineretului”. Acest protest a devenit public cu sprijinul unui ziarist, Vasile Cabulea. Rezultatul lui a fost reîntoarcerea celor doi jucători în Parcul cu Platani. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu alţi jucători aduşi la Rapid atunci.
Către sfârşitul turului, giuleştenii îi înving pe bancari cu 5-1, după un meci care a stârnit pasiuni. La un penalty acordat de Ioan Igna, regretatul portar Bulancea a protestat împotriva deciziei şi a manierei de arbitraj în general, întorcându-se pur şi simplu cu spatele până când lovitura de la 11m a fost executată( transmisie in direct tvr).
Progresul s-a revanşat în retur, marcând trei goluri giuleştenilor. Ultimul, cel al lui Vlad Marica, nu a contat numai din punct de vedere estetic (după ce a driblat trei adversari, a şutat cu stângul de la marginea careului mare, în colţul lung, lăsând portarul fără replică), ci a fost şi golul care a decis echipa care urma să promoveze în prima divizie.
Înaintea noii ediţii de campionat, Progresul a câştigat „Cupa Municipiului Bucureşti”, învingând pe Sportul Studenţesc şi Rapid de o manieră care a entuziasmat spectatorii. De mult nu mai veniseră atâţi supertori la stadion, pentru a aplauda în picioare echipa.
Perioada 1975-1976
Odată cu începerea sezonului 1975-1976, o nouă tânără speranţă, Paul Turbatu, a fost promovat în prima echipă. Începutul acestei ediţii a fost unul furtunos, echipa conducând majoritatea etapelor si terminând turul pe locul al doilea, la un punct de CS Târgovişte. Chiar dacă în partea a doua a campionatului Progresul n-a mai avut un parcurs atât de bun, a câştigat totuşi seria cu 50 de puncte, înaintea lui Dinamo Slatina (6 puncte) şi Steagul Roşu Braşov.
Perioada 1976-1977
Sezonul 1976-1977 a început bine pentru echipa din Parcul cu Platani. În aceeaşi Cupă a Bucureştiului, tot în finală, a câştigat din nou cu Rapid (2-0). Echipa porneşte slab în campionat şi antrenorul Viorel Mateianu este îndepărtat de la echipă. Înlocuitorul său a fost Oaida, vechiul sau coechipier, care însă n-a putut redresa echipa. Nu a ajutat nici faptul că în acel an, ca junior impus de regulament, a debutat la Progresul viitorul internaţional Gino Iorgulescu, care a fost într-o perioadă şi preşedinte de club. Lotul de jucători folosit: Giron, Tichigiu, Badea, Dumitru Ştefan, Grama, Florentin Mihai, Moraru, Ploscaru, Sătmăreanu I, Gheorghe Ştefan, Dragu, Iatan, Iorgulescu, Apostol, Libra, Rusu, Ion Sandu, Tevi, Turbatu.
În ciuda greutăţilor financiare şi a faptului ca Banca Naţională nu a mai avut efectiv capacitatea de a-şi susţine echipa, aceasta a avut totuşi un parcurs meritoriu. A terminat la şase puncte de lider (Chimia Râmnicu Vâlcea), pe care l-a şi învins cu 3-1. A câştigat de asemenea trei puncte din patru cu Rapid. Satisfacţia a venit din partea tinerilor talentaţi antrenaţi de Cristoloveanu. Aceştia au cucerit al doilea titlu de campioni naţionali de juniori (1-0 în finala cu FC Baia Mare), după cel obtinut de Cornel Drăguşin în 1954. În ediţia următoare de campionat, (1978-1979), Progresul s-a clasat pe locul 7, într-o serie în care Viitorul Scorniceşti izbutea să-şi câştige în mod controversat locul de promovare în primul eşalon.
[modifică] Perioada 1979-1980
După opt etape Progresul acumulase 12 puncte şi se afla între primele trei echipe, cu şanse reale de a participa în lupta pentru promovare. Dar se pare că din motive de propagandă unii jucători de la rivalele Rapidului au fost transferaţi cu forţa la clubul din Giuleşti . S-a încercat şi legitimarea abuzivă a doi bancari: Dragu şi Florian Dumitru . Ca răspuns la aceste acţiuni în forta, suporterii Progresului au trimis o scrisoare de protest ziarului „Scânteia Tineretului”. Acest protest a devenit public cu sprijinul unui ziarist, Vasile Cabulea. Rezultatul lui a fost reîntoarcerea celor doi jucători în Parcul cu Platani. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu alţi jucători aduşi la Rapid atunci.
Către sfârşitul turului, giuleştenii îi înving pe bancari cu 5-1, după un meci care a stârnit pasiuni. La un penalty acordat de Ioan Igna, regretatul portar Bulancea a protestat împotriva deciziei şi a manierei de arbitraj în general, întorcându-se pur şi simplu cu spatele până când lovitura de la 11m a fost executată( transmisie in direct tvr).
Progresul s-a revanşat în retur, marcând trei goluri giuleştenilor. Ultimul, cel al lui Vlad Marica, nu a contat numai din punct de vedere estetic (după ce a driblat trei adversari, a şutat cu stângul de la marginea careului mare, în colţul lung, lăsând portarul fără replică), ci a fost şi golul care a decis echipa care urma să promoveze în prima divizie.