Paszkany: Cand am venit, CFR era un zero mare. Vreau acum o finala europeana!

Finanţatorul CFR-ului a acordat un amplu interviu, în care vorbeşte despre realizările clubului din ultimii 10 ani, de când l-a preluat, care au fost neajunsurile de-a lungul vremii şi unde vede echipa în viitor.

Arpad Paszkany a vorbit pe larg şi despre intenţia sa de a prelua Universitatea, chiar şi după ce a început să investească la formaţia din Gruia. "Universitatea era în Divizia A atunci când am dorit să o preiau prima dată, iar în acel sezon a retrogradat. Am mai discutat despre această posibilitate şi ulterior", povesteşte Paszkany.

10 ani de CFR. Sunt mulţi, puţini?
Arpad Paszkany: Uneori zic că sunt mulţi, un deceniu din viaţa unui om reprezintă o perioadă îndelungată. Altădată mă gândesc că au trecut foarte repede, dar mă uit la rezultate, care nu sunt deloc de neglijat.

Care este cea mai mare satisfacţie?
Au fost mai multe, dar primul titlu a fost un reper pentru noi şi a avut o însemnătate aparte. A fost primul titlu adus la Cluj şi primul câştigat de o echipă din afara Bucureştiului după o perioadă lungă de timp. Mi se pare că Universitatea Craiova mai reuşea această performanţă în 1991 sau 1992.

Dar dezamăgire?
Au fost, dar puţine, şi toate pălesc în comparaţie cu bucuriile pe care le-am trăit.

Ce aţi găsit la CFR când preluat echipa?
Era un zero mare, din care a trebuit să construim un club de fotbal şi o echipă de succes. Trebuia făcută o casă, o casă numită stadion. Trebuia infrastructură unde să se practice acest sport.

Cum aţi intrat în fotbal?
Întâmplător. Au venit la mine diriguitorii CFR-ului pentru un ajutor financiar şi l-am acordat, apoi s-a apelat din nou la mine şi singura variantă a fost să facem o societate pe acţiuni, să facem o majorare de capital. Eu eram doar un iubitor al fotbalului.

Se ştie că înainte să preluaţi CFR-ul, aţi vrut să investiţi la "U" Cluj. Ce s-a întâmplat, mai exact?
Eu am ajutat-o financiar şi pe Universitatea Cluj, apoi mi s-a cerut să o ajut cu mai mulţi bani, eram dispus, dar am pus condiţii. Le-am transmis celor care se ocupau de destinele clubului că vreau să fac din "U" un club puternic, care în 3 ani să se lupte la campionat şi mi s-a spus că sunt nebun. În plus, cei care se ocupau de club nu acceptau ca cineva din afara grupului lor să se implice. La vremea respectivă, Universitatea era în Divizia A, dar a retrogradat la finalul sezonului.

La cine vă referiţi, concret?
Acum nu mai are nici o importanţă, dar, ca să adaug, odată, la o masă, erau în jur de 10 persoane care şi-au declarat suportul pentru această idee, dar pe urmă nu mai ştiau cum să se opună. Au fost mai multe discuţii să investesc la Universitatea.

Când, mai exact?
Prin anumite cunoştinţe mi s-a cerut să investesc la "U" Cluj şi am discutat acest lucru înainte să încep proiectul la CFR, dar să ştiţi că au mai fost câteva discuţii şi după ce am început să bag bani la CFR Cluj. Am cerut să preiau managementul, am cerut un obiectiv de performanţă, nu locurile 5-9. Le-am transmis oamenilor că vreau să pun la bătaie sume mari de bani, dar vreau să deţin controlul asupra tot ceea ce se întâmplă în club. Voiam să văd exact ceea ce lipseşte şi ce trebuie făcut. Asta a fost tot.

Revenind la CFR, numiţi jucătorul de care v-aţi ataşat cel mai mult?
Sorin Oncică, fără discuţie. El a fost acel tip de fotbalist pe care aş dori să-l văd multiplicat, pentru că avea spirit de luptă, era combativ şi punea mereu la priorităţi jocul echipei, rezultatele echipei, şi nu interesul personal. Era un jucător cu spirit de campion, îmi pare rău că nu avea cu cinci sau şase ani mai puţin ca să apuce să joace în Liga Campionilor cu noi, pentru că ar fi meritat acest lucru.

V-aţi făcut prieteni în fotbal?
Nu, nu mi-am făcut.

Duşmani?
Adversari, poate.

Cum se lucra în fotbalul românesc în urmă cu 10 ani?
De când am preluat clubul, partea executivă i-a aparţinut lui Iuliu Mureşan. Noi am încercat să fim profesionişti la toate nivelurile, iar astăzi cred că avem un club organziat după modelul celor din Occident.

Aţi fost implicat vreodată în blaturi?
Nu am făcut niciodată, sunt prea tânăr pentru aşa ceva.

Dar vi s-au propus aranjamente, "reciprocităţi"?
Mie personal, nu şi n-am auzit pe nimeni din club care să povestească de aşa ceva.

Aţi început cu fotbalişti români, apoi aţi optat pentru piaţa portugheză. De ce?
Am căutat un fotbal care să aibă caracteristicile celui românesc, dar unde aria de selecţie să fie mai mare decât la noi, iar preţurile mai abordabile. Cam astea sunt motivele.

La centenar aţi jucat cu Benfica. În ce relaţii mai sunteţi cu ei, după ce l-aţi vândut pe Alvaro Pereira la Porto?
Noi am fost mai mult decât corecţi cu cei de la Benfica, iar atunci când a venit oferta de la Porto pentru Alvaro, le-am transmis-o şi celor de la Benfica, cerându-le exact aceeaşi sumă. Benfica a refuzat pentru că nu a crezut nici un moment că FC Porto va plăti acei bani. Asta este toată istoria. Noi suntem în relaţii bune cu fotbalul portughez.

Aţi regretat vreodată că aţi intrat în fotbal?
Nu cred sau, de fapt, ca să fiu sincer, am regretat pentru câteva ore, dar apoi mi-am revenit. În general, mă deranjează mediul fotbalistic din România. Lumea care nu te cunoaşte personal tinde să te bage în aceeaşi oală cu alţii, cu care nu semeni deloc şi cu care nu ai nimic în comun.

Ce obiective aveţi pentru următorii ani?
Îmi doresc cât mai multe trofee şi participări consistente în cupele europene. La nivel de Liga Campionilor, o ieşire din grupe ar fi acceptabilă, iar în Europa League, deşi este dificil, şi acolo mi-ar plăcea să accedem într-o fază superioară, poate o semifinală sau chiar finală, asta îmi doresc.