Pițurcă l-a "bătut" pe Iordănescu, devenind cel mai galonat selecționer, dar acest 84 bifat cu slovacii nu înseamnă vreun număr al norocului său proverbial la alte jocuri decât acela care l-a făcut faimos. Meciul amical de dinaintea partidelor oficiale ce (numai printr-o minune!) pot duce în Brazilia a fost un fel de
foaie verde lobodă, care lasă gura slobodă celor nici mai puțini, dar nici mai mulți de 6.738 de spectatori, uniți în glasuri la final spre a-i cere încrâncenatului antrenor să se ducă și să-i lase în durerea lor, întețită de nemaipomenitele întâmplări din
Liga Mocirlica.
Scorul ca scorul, deși 1-1 este exact rezultatul scos de partenerii de miercuri cu
celebritățile unui principat minuscul, el contând de fapt cam cât o frecție la un picior de lemn, mai ales că și viitorii adversari au pus tot de egaluri în verificările lor. Chestia ce deranjează e modul în care jocul derapează după ce Piți selecționează. El cică lucrează după
prințipuri, chemând doar fotbaliști cu meciuri bune în picioare, permițându-și din asemenea considerente să-l "sară" pe însuși Mutu. Să-i spună însă una ca asta... lui Mutu: păi unde-s golgeterii începutului de sezon, Budescu sau Szekely? Primul este dirijorul ascensiunii, inclusiv internaționale, a Astrei, omul care le face pe toate - el centrează, el marchează, el creează. Și atunci, care principii?!
Bun, Stancu a fost acolo unde trebuia la impresionantul
număr personal izbutit de Torje și a dat gol, dar problema atacanților stăruie la naționala noastră mai ceva decât Băse la Cotroceni. Îndeosebi acum, când nici dinspre Marica nu avem garanții, de ce nu se ia în calcul - vorba lui Andrei Vochin - naturalizarea unor Fatai sau Eric? Se bâjbâie
Grozav la Maxim, de te întrebi ce naiba se petrece în scurtele reuniri la lot cu talentele astea incontestabile, nedumerirea fiind valabilă și în cazul lui Latovlevici, făcut arșice de slovacul de pe partea lui.
Selecționerul recunoaște: nu avem nici o șansă dacă jucăm tot așa, ca-n miercurea de dinaintea Sfintei Mării (la mulți ani tuturor cu acest nume!). Dar cine are pâinea și cuțitul, deci puterea și răspunderea, bre
Victoraș 84? Hai să n-o mai lungim: cu asemenea rigiditate în actul de selecție și cu improvizații interminabile în sistemul de joc poți să ajungi mata și la 184 că vreo calificare convingătoare nu se va fi
arătatu...
George PLAURIAN