Reîntoarcerea Stelei în fotbalul care chiar contează e meritul jucătorilor și staffului antrenorului-revelație Reghecampf. Dar măcar la această calificare, care urmează unui sezon aureolat de victorii la mari firme, să nu-l uităm pe
Jiji.
Sătui până peste cap de hăhăituirile sale comparabile numai cu acelea ale unui lup de mare și de țară, de prea desele-i ieșiri în decor, de grandomania autointitulatului Războinic al luminii, trebuie să recunoaștem, măcar acum, că Steaua poate nu era ce este fără el. Dacă nu cumva rămânea doar o amintire...
A preluat-o într-un moment crucial, în care cetatea fotbalistică Ghencea ajunsese asemenea unui castel de nisip, amenințat cu erodarea de luptele pentru privatizarea
regimentului de gardă sportivă al Armatei. Străin de fenomen dar cu nas de negustor care miroase banul și din piatră seacă, vărul de impresari s-a uns rapid cu toate alifiile trebuincioase în
jungla lui Mitică, al cărui discipol s-a a fost sau s-a prefăcut a fi o vreme. Megaloman, influențabil, irascibil, dar indubitabil un reprezentant de top al prea originalului capitalism românesc de după '89, George Becali a
comis-o de nenumărate ori, izbutind însă să și
construiască aproape incredibil pentru unul ce dă
cu mucii-n fasole când ți-e lumea mai dragă.
Posedat ca fata mare la măritat de dorință nebună, a acționat cel mai adesea după cum l-a dus capul - și instinctul-, chiar cu riscul de a-și pune în cap până și neamul lui de machidon. Cel mai proaspăt și, totodată, elocvent exemplu l-a oferit prin mult discutata-i îndrăzneală de a refuza oferta amețitoare a unora din
patria lorzilor. Ne-am grăbit să-i infierăm "legarea de glie" a lui Chericheș, dar abia acum realizăm că a jucat tare de tot, sângele său de negustor feroce aducându-i un câștig nemaivăzut de la o vreme.
Aceași fler de ex-bișnițar (cum a recunoscut că a fost), transformat în businessman de top, trebuie să-l fi călăuzit și în
înrolarea tânărului antrenor care abia bătea la poarta performanței și mai avea și o problemă: o nevastă "atotștiutoare", concurentă directă a verilor săi asupra
drepturilor de la fotbaliștii ce fac bani adevărați. A mers pe mâna unuia fără cv-urile lui Lăcătuș sau Zenga, făcând cea mai riscantă alegere din tumultoasa-i carieră de patron, sponsor sau cum s-o mai fi chemând în actele prezentate la Fisc.
A riscat și, iată, a câștigat, dovedind că este
o brânză bună pe piața fotbalului nostru, măcinată de
zeruri și zerouri. Din păcate pentru el - numai pentru el?-, brânza asta de Pipera se ascunde în burduf de câine, unul constrâns să scheune zadarnic prin Jilava după libertatea pierdută mai ales de
gura care bate curul. Dar ce-i al lui, al unicului
Jiji, e chiar al lui. Inclusiv această echipă care ne readuce în fotbalul mare!
George PLAURIAN