Campion absolut la gimnastică poate deveni sportivul care, fără a fi neapărat senzațional la un anume aparat, le termină pe toate patru (la fete) sau șase fără greșeli comise într-un concurs. La datul cu părerea, disciplină neolimpică dar
universalizată mai ales pe meleagurile mioritice, nici nu trebuie măcar să stai pe bârnă sau cal. În acest "sport" lipsesc rigorile competiționale, aspirațiile la podiumul imaginar fiind îngăduite și pe bază de tupeu cât cuprinde sau de gură bogată - calități posedate din plin de unul ca D.Dragomir, tipul exponențial al priceperii la toate (doar a fost, în paralel, și șef al Ligii de fotbal, și lider de comisie parlamentară pentru... industrie!).
Ieșind, ca de obicei, primul la declarații după proaspăta corecție nemțească administrată Stelei, eternul Hopa Mitică l-a deranjat evident pe Reghecampf, care a izbucnit: "
Cei care-şi dau cu părerea trebuie să ajungă ei la Steaua, să fie antrenori, să ia asemenea hotărîri". Corect, cel puțin până la un punct, să respingi aprecierile cuiva care n-a existat nici ca jucător, nici ca tehnician. Numai că în rândul criticilor fără menajamente la adresa antrenorului de 38 de ani s-a aflat și un anume Anghel Iordănescu. Acela ce avea să devină
tata Puiu al fotbalului nostru, între altele selecționerul de la performanța de vârf a naționalei, după ce se afirmase - chiar la Steaua, încă mai devreme decât Reghe - de pildă prin contribuția ca secund al lui Jenei și jucător la câștigarea trofeului suprem al epocii.
Mâhnit pe bună dreptate, antrenorul campion de România riscă însă, prin asemenea
contraatacuri, să intre în categoria profesioniștilor incontestabili care nu acceptă părerile altora, indiferent de competența dovedită de aceștia. E treaba lui că se arată nebun după manele sau cum își expune public (și pe bani) crâmpeie din viața de familie - persoana lui Reghe interesează marea masă a microbiștilor autentici numai prin prisma a ceea ce face cu echipa pe care o pregătește. Și a făcut-o bine, surprinzător de bine, în general. Ceea ce nu-l poate scuti de critici la pașii greșiți, precum aceia din Germania. Or, reacționând după chipul și asemănarea patronului sau managerului, sărind calul precum deunăzi, tânărul antrenor își poate compromite laudabila muncă pe principiul "gura bate fundul".
Ce ușor e, dragă Laur, să ajungi în categoria
brânză bună în burduf de câine - asta nu trebuie să uite tehnicianul de 38 de primăveri!
George PLAURIAN