În fine, ne-am învârtit de-un punct în grupe europene. Nu prin Steaua, că-n
Liga Barosanilor un jucător poate costa cât o echipă de la noi - acolo nu, nu-i de noi!
Remiza a venit în competiția celor de mâna a doua și înseamnă un rezultat cu atât mai onorabil cu cât a fost scoasă pe pământul din care au mușcat crampoanele unor Eusebio, Figo sau Cristiano Ronaldo.
PF nu e din fotbalul SF, dar pentru Pandurii a reprezentat șansa de a se vorbi prin lumea mare despre Târgu-Jiu și altfel decât numai grație amintirii lui Brâncuși sau, la nivel mioritic, datorită baronilor locali. Iar matematicianul Pustai chiar a făcut bici din... nimic, care a și pocnit (prin Momcilovic), avantaj menținut o repriză și-un pic. Visul de victorie l-a destrămat tocmai Rui Miguel, jucător adus cu surle și trâmbițe la Astra, club ce a renunțat însă rapid la lusitan, ca la o măsea stricată, în stilul caracteristic al conducătorilor fără răbdare din preajma Prahovei sau Dunării.
Răzbunarea alungatului din Ploiești (la vremea aceea, Astra nu evolua încă la Giurgiu) face ca primăvara europeană să pară tot mai departe pentru gorjeni. Dar să nu dramatizăm - asta avem, cu asta defilăm. Cu Buleică și cu Ciucur poți
zbura cam cât un flutur, mai ales după ce atâta marfă de soi a plecat de la Pandurii către unii care chiar
au cu ce să se dorească ulii și vulturi în fotbal. Acest 1-1 nu ne poate determina să dăm pe dinafară de entuzism. Doar că prin palmarese va rămâne oricum dovada că Pandurii nu s-au făcut de râs la prima lor trecere prin Europa.
Dacă nu-i mai bine, măcar pare mai aproape de adevăr să te afli, vorba aceea, în satul tău fruntaș, decât codaș la oraș, cu un 0-7 în cârcă, după numai două ciocniri cu granzii... Sau facem noi doar haz de necaz?
George PLAURIAN