La dicționarul limbii române, a te încrede în van înseamnă a spera în zadar, degeaba, neîntemeiat, iluzoriu. În cel al sportului însă, nădejdea în Van (Persie sau Gaal) este sinonimă cu noțiunea de respect față de meserie și meseriași care joacă pentru ceva mai mult decât simbria oricum amețitoare. Acel respect, în primul rând față de sine, care face incompatibilă mentalitatea balcanică cu educația batavă - fapt demonstrat marți seară și de două vedete olandeze ce au parafat sentința eliminării țării în care muncesc la nivel de club din cursa pentru marele festival al fotbalului lumii. Acest respect fără de care în van s-ar fi arătat până și norocul proverbial al selecționerului României...
Cu ajutor indirect de la Van (Gaal sau Persie), dinspre întreaga mașinărie fotbalistică altfel capabilă să ne zdrobească în confruntările directe, Victor Pițurcă își mai trece în cv o calificare. Deocamdată, doar pentru baraj, dar pe
seceta asta - care ține de ani buni - finalul cu locul doi în grupa unei superputeri reprezintă o performanță sau măcar expresia maximă a ceea ce e în stare naționala tricoloră la această oră. Asta e ce rămâne
la catastif, realitatea continuării cursei pentru Brazilia urmând să treacă, ușor-ușor, în uitare noianul de emoții, ratări, desprinderea anevoioasă din ultimele secvențe ale preliminariilor, lăsarea pe bancă a celui mai tehnic jucător din Bundesliga și tot restul generator de slaba populare a tribunelor din seara ce trebuia să aducă a sărbătoare.
Un cuvânt de laudă se impune oricum și chiar exclamăm: bravo, băieți! Dacă vreți însă prețuirea întreagă, chiar osanale și umplerea Pieții Universității ca pe vremea lui Hagi, Popescu, Dumitrescu,
ardeți-ne o calificare adevărată - gen Italia, SUA, Franța - măi dragă Marica, Raț, Chericheș, Bourceanu! Barajul ce va să vie mintenaș se anunță mai aprig decât acela ratat cu ani în urmă, oricare adversară însemnând mai mult decât Slovenia în fotbal. Și-n el nu se mai poate spera în nici un ajutor din afară, în Van...
George PLAURIAN