Mai au Steaua și, implicit, fotbalul românesc vreo șansă de a exista pe harta europeană a proximei primăveri? După tot ceea ce a arătat de la o vreme, "vârful" acestei perioade mai puțin faste fiind exact cu echipa de la celălalt pol al ierarhiei L1, Bourceanu & comp ar trebui să-și facă cruce cu limba-n cerul gurii dacă ar repeta rezultatul de pomină de la Brașov. Da, Reghe îi vede în mod realist favoriți pe elvețieni pentru diseară, însă tocmai în această coborâre cu picioarele pe pământ eu unul găsesc motive de speranțe.
Deși sună cumva strident prin noua invitație la respect față de trupa sa (parcă știam că respectul se câștigă, nu se cerșește...), discursul antrenorului înainte de Basel denotă o prudență și o luciditate neobișnuite la un club pentru care bătutul cu pumnul în piept pare un fel de principal instrument de marketing. Or, tocmai acest apel la
văzut lungul nasului poate determina jucarea ultimei cărți cu onorabilitate, fiindcă una e să le transmiți jucătorilor că adversara de azi e sub Chelsea sau Ajax și,deci, "pe ei, pe mama lor!", iar cu totul altceva presupune îndemnul de a intra pe teren fără teamă, dar și cu egală lipsă de trufie.
Este exact ceea ce așteptăm, dacă stăm cu picioarele în apă rece, de la steliști: să nu se facă, și să nu
ne facă, de râsul curcilor, să joace ce și cum știu ei mai bine, fără cine știe ce găselnițe tehnico-tactice. Serioasă, conectată, realistă, prinzând și o zi (o seară) bună, campioana noastră poate chiar sa-și asigure primăvara cu brumă de noiembrie și de speranță.
Luptă, Steaua!
George PLAURIAN
Romaniansoccer.ro