Citesc prima frază a unui articol dintr-o publicație
fotbaliatoare:
"Seară importantă în România". A, da, chiar a fost așa ceva, chiar s-a dovedit marțea o zi cu trei ceasuri rele, după ce așa-zisul pact de coabitare președinte-premier s-a arătat definitiv doar un
fâs care ne face de râs (în lumea toată!). Returnarea bugetului național la Parlament e sau nu e o nouă toană a lui Băse, o altă găselniță de discreditare a lui "dottore", dar sigur bagă și mai tare țara în ceață...
Citesc însă mai departe, pentru a afla că importanța serii nu a fost dată de păruiala dintre Palate care ne face victime pe toți, ci de autointitulată
Gală a fotbalului românesc (această fiind, de fapt, a cuplului Gheară-Ivanovici), dublată de o paradă a picioarelor lungi&delicate, la fel de pompos pretinsă de nivel național!?! Exact ce ne lipsea pe frigul și foamea de acum, iar strict fotbalistic discutând - după ratarea Mondialului, a primăverii europene... Dar trecem peste ditirambele cu care se împăunează revista, emisiunea, afacerea cu același nume, acceptând formal că și ceea ce contează pentru un
fanatic este important pentru România, meditând la lista laureaților.
Bourceanu, Tătărușanu, Reghe, fie și Safta - nimic de zis și contrazis. Care tehnicieni sau simpli microbiști să-l fi votat însă pe Szekely cel mai bun atacant din țară? Sau poate s-a mers pe respectarea și încurajarea principiului egalității de șanse pentru orice cetățean, indiferent de naționalitate, altfel nu poate fi explicată în vreun fel nici atribuirea titlului de arbitru al anului lui Kovacs, unul dintre cei mai contestați băieți cu fluier.
Iar despre Negoiță ca investitor nr. 1 ce spuneți, după cea mai neproductivă campanie dinamovistă de transferuri? Ne deranjează
ieșirile în decor ale lui Ioan Niculae, dar magnatul, de exemplu, părea oricum mai îndreptățit la confirmarea statului de lider: stadionul din Giurgiu - unde Astra a jucat anul ăsta - chiar reprezintă, să recunoaștem, o investiție adevărată.
Organizatorii serii de
importanță națională au și umor. Îl demonstrează prin trofeul de excelență acordat lui D.Dragomir, la puțin timp după înlăturarea acestuia din fruntea LPF(!?). Vorba unui microbist cu state vechi ce s-a grăbit să consemneze pe blog: "Mitică premiat fiindcă de el am scăpat". Mai trebuia să se găsească un titlu pentru Piți și
tacâmul era complet...
Mai avem nevoie și de gale, ca și- vorba cântecului - de iarbă. De acord, cu mențiunea că în orice întreprindere de acest fel, supusă prin definiție subiectivismului, se cere păstrat neapărat simțul măsurii. Cu totul altele decât o
paradă de casă sunt problemele care însemnează viața românilor, nu-i așa?
George PLAURIAN