Zvonistica fiind singura care funcționează ireproșabil la Românica, ar fi cazul măcar să ciulim urechile la ultima "producție" de gen: cică Nașul a pregătit nu-ș ce lovitură de... Casa Fotbalului, urmând să-și dea demisia poimâine, spre a bloca astfel campania electorală a competitorilor favoritului său întru propria succesiune. Deși personal îl cunosc pe Mircea Sandu prea mintos pentru a aștepta de la el o asemenea manevră altcândva decât
poimarți, nicidecum poimâine, haideți totuși să ne dăm cu presupusul băgând în seamă și o asemenea variantă.
Ar influența presupusa
mișcare cursa electorală altfel decât o frecție la un picior de lemn? Păi, cursa a și început de fapt, înainte de startul oficial. Și după cum a fost pornită ea de fiecare, ne-am făcut deja o idee despre ce le poate pielea participanților și noi ăștia, simpli microbiști, darămite electorii cei unși cu toate alifiile.
Unul a dat fuguța printre cei de la munca de jos, abia apoi anunțându-și candidatura, după ce își va fi umplut sacul cu promisiuni de susținere. Alți doi au umplut ecrane mici cu angajamente mari de schimbare în fenomen, fiind fie un recunoscut revoluționar în materie (contestă de ani buni însăși modul de fondare a federației, dar acum vrea șefia "ilegalei"), fie necunoscutul în treburile gazonului, care-i altceva decât parchetul, nu? Al patrulea s-a insinuat, din nou, în competiție doar pe bază de atac la persoană. În fine, însă defel ultimul pe listă, cel mai
bazat pe cv afișează mai degrabă un calm seniorial înaintea startului oficial, nemaifiind cumva
juniorul din precedenta bătălie electorală.
Se mai vehiculează nume, chiar nu oarecare, dar rezultatul
meciului pentru trofeul de succesor al longevivului președinte nu poate constitui vreo surpriză măcar de gen Astra campioană de toamnă - mă rog, de Crăciun. Oamenii fotbalului ce vor ridica mânuțele cu unghiuțele făcute la alegeri se cunosc prea bine între ei spre a nu avea de pe acum
înclinații, indiferent dacă actualul boss demisionează sau nu anticipat. Pentru aceștia, doar unii apar drept candidați veritabili, ceilalți fiind mai degrabă un fel de catindați, a la nenea Iancu.
Cum, nu aud bine - doriți să fac pe Oracul din Bălcești? Ok, dacă insistați, că nu ne costă nimic și măcar dreptul la datul cu părerea pe față a fost cucerit tot într-un decembrie. Aș merge pe varianta unei lupte în doi, între fostul căpitan al unei superechipe devenit din contracandidat favorit al Nașului și șeful de asociație teritorială care mai e și tată de arbitri din prim-plan, în fruntea cărora s-a aflat până la o bizară poveste într-un elicopter (deslușită de justiție în favoarea sa). Pariați pe o dispută Popescu-Avram?
George PLAURIAN