Nici măcar Sărbătorile nu ne fac mai buni? Se pare că nu, la nivelul de vârf al fotbalului continuând rafalele de jigniri, acuzele, înțepăturile chiar în perioada spălării de păcate la creștini.
În loc să-și vadă de împodobitul bradului, de masa în familie cu consum consistent de
porcării (în sens de produse ale sacrificatului tradițional), personaje de prim-plan se scaldă tot în
porcăială reciprocă. Aflăm, ce-i drept, și despre transferuri iminente, importante, la Steaua sau Astra, dar dinspre și înspre cele două tabere răzbat mai ales vorbele de ocară.
Sunt unii, gen
Meme sau
Vamă, pentru care răzbelul ăsta psihologic face cumva parte din fișa postului, deci în cazul lor... treacă-meargă de la noi, mai puțin limbajul colorat, că trebuie să-și justifice omuleții sumele amețitoare pentru omul de rând cu care sunt onorați. Însă coborârea, pe cale orală sau scrisă, la nivel de troacă nu are cum să fie scuzabilă când e vorba de un antrenor și un patron.
Socotit de mulți un performer al anului, tehnicianul stelist putea să privească mulțumit globurile Pomului de Crăciun de după un sezon cu record al invincibilității. Dar ți-ai găsit? Tânărul a simțit nevoia să se vâre-n
troacă pe seama arbitrajului, ceea ce i-a atras atacuri și din terțe părți, urmate de contraatacul său - și de aici încă o
porcăială aiurea-n tramvai. De unde până unde asemenea ieșiri ale altfel remarcabilului antrenor (atunci când își vede de treaba lui) ? Ei bine, postările sale pe blog nu sunt străine de conflictul de interese dintre impresari, cunoscătorii în materie de gazetărie deslușind acolo și înclinațiile jurnalistice ale... nevestei sale personale. Cunoscută ca înfocată dinamovistă, cea ajunsă soție de stelist nu e numai agentă (de jucători, of course) sau fostă șefă de club - dumneaei chiar a prestat în presă, debutând la primul cotidian color, acel SPORT XXI de la jumătatea ultimului deceniu al secolului și milenului trecute.
Antrenorul anului din anchete pică astfel și ca musca-n lapte în coflicte ce ar trebui să-l preocupe mai puțin. Așișderea, dar pe alt plan, apare proprietarul liderului. Credeți cumva că un cineva cu așa mari afaceri are vreme să se inițieze în toate
dedesubturile fotbalului? În afară de prezența la meciuri și implicit înaintea microfoanelor (pe care le îndrăgește tot mai mult, parcă mai ceva decât un omolog silit la tăcere de la o vreme), dumnealui ține legătura cu fenomenul prin interpuși, însușindu-și așadar idei ale acestora.
Două mostre de influențare asupra cugetelor și simțirilor, generatoare de izbucniri impardonabile oricând, mai ales într-o asemenea perioadă. Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac?
George PLURIAN