Chiar așa, măi dragă monsieur president (ne adresăm Dv. ca unuia mai de-al casei în care Nașul vă zice direct "mon ami Michel"): de ce nu găsiți o metodă prin care să mulțumiți mai mult de o supervedetă? Păi nu are de ce să fie supărat pe viața asta de fotbalist prea onorabilul Franck Ribery?! Ce ar fi trebuit să mai câștige francezul lui Bayern pentru a lua și el un Balon pe care oricum portughezul lui Real și argentinianul Barcelonei le dețineau înainte de 2013 - poate Statuia Libertății sau Tour Eiffel...
"Acum sau niciodată", exclama mijlocașul de 30 de ani înainte de anunțarea rezultatelor anchetei. Și a fost pentru el... niciodată. În ciuda celor 5(cinci!) trofee, care mai de care, la cucerirea cărora a avut o contribuție esențială. Cu tot procentajul său excepțional, peste al lui Messi!, de pase corecte sau al numărului impresionant de oportunități create - aproape cât contracandidații la un loc.
A triumfat un jucător mare de tot, dar fără trofee. E corect, măi dragă domnule
ami de Mircea Sandu? Știm, veți spune că subiectivismul nu poate lipsi nici selecționerilor și căpitanilor de echipe naționale (Pițurcă, de pildă, a mers tot cu Messi, deși accidentările s-a ținut scai de Lionel în sezonul trecut). Însă poate tocmai de aceea s-ar cuveni instituită și o altfel de răsplată la cel mai înalt nivel, pentru cel mai prolific individ în acest joc colectiv.
Greu de crezut, deși nu imposibil, că Ribery va mai putea repeta performanțele din anul precedent. Și cum nici măcar acestea nu i-au adus prețiosul Balon, un fotbalist genial ca el va părăsi cândva gazonul ducând cu el povara gloriei trăite din plin, dar și sentimentul frustrării din anul cu 13. E drept? Până să răspundă (cam pe la... Paștele Cailor) un monsieur president, cu siguranță aveți de spus ceva pe teme asta voi și dumneavoastră, prieteni ai Romanian Soccer.
George PLAURIAN
Romaniansoccer.ro