Pentru destui locuitori ai planetei care trăiesc la paralele și meridiane distanță de noi, Nadia-Năstase-Hagi este
triada care reprezintă România. Am apucat și vremea când, mai spre Antipozi cel puțin, eram
identificați doar prin primii doi. Și iată că trăim și timpul în care cei mai vestiți dintre ai noștri sunt respectați orișiunde, mai puțin la ei acasă - aici pot intra în
malaxorul bălăcărelilor la fel ca orice... buruiană mondenă.
Mai ieri un presar-colonel (făcut la apelul de seară) dădea să o facă albie de porci pe cea mai mare gimnastă din istorie, sub pretextul că aceasta îndrăznise să facă un ban cinstit dintr-o reclamă la detergenți. Acum este luat în tărbacă tenismanul, pentru vina de a fi cutezat să-și dea cu părerea în arzătoarea
cestiune a succesiunii la șefia FRF. De către cine anume, nici nu contează, cu totul deplasată - chiar într-o societate bolnavă - fiind posibila plasare în spațiul public a unor etichetări de genul "nu-l duce capul" la adresa oricui și mai ales a unei legende vii.
Dacă
Nasty intră în gura uzurpatorilor de microfoane după ce s-a vârât într-o treabă care nu-l privește direct și personal, ce să mai pretindă respect o altă supervaloare românească precum Cristian Gațu? Component al unei generații de aur la propriu,
machidonul care vrăjea mingea între semicercuri candidează iarăși la președinția federației de handbal. Are și dumnealui, ca tot omul, belele sale, dar nimeni nu-i poate răpi meritul de a se fi bătut ca un leu pentru singurul sport de echipă în care România mai contează. A adus un campionat european într-o țară fără săli la cerințele vremii. A atras sponsori. A vegheat perioada fastă a fetelor, cu prezențe pe podiumuri. Credeți însă că toate acestea sau cele ce ar mai vrea să le facă îl scutesc de atacuri sub centură? Nicidecum, numai că al doilea general din handbal (după Oțelea) e mai departe, cu jocul său în 7, de interesul public de la noi.
Încă o dată, deși nu mai era deloc nevoie!, ne vedem siliți să ne întrebăm dacă chiar nu știm să ne respectăm valorile. Sau măcar să le acordăm minimul respect...
George PLAURIAN