Știți că nu-s ca Pițurcă, deci aș fi mers, precum atâția alții, pe piciorul binecuvântat și pe creierul de fotbalist născut, nu făcut, din dotarea lui Sânmărtean cu fiece ocazie. Mă minunez, totuși, de cât ar costa Steaua achiziționarea jucătorului de aproape 34 de primăveri doar pe cale de comparație cu o vedetă de pe vremuri - să zicem cu Florea Voinea, că tot l-am întâlnit absolut întâmplător în "ghețăraia" acestor dimineți.
Carevasăzică, Lucică ar face, vorba lui Mitică -
tandeli pe mandeli-, aproape 800 000 de euro pe un an și jumătate, numai salariul lunar lunar atingând 25 000, în timp ce nea Florică n-a agonisit în toată cariera lui deloc mică o așa sumă măcar în mai prăpădita noastră monedă națională, solda de la clubul armatei fiind de vreo 5 ori mai
subțire, ba încă în lei. Iar tot acest (forțat) "arc peste timp" trebuie să plece neapărat de la alăturarea celor două cv-uri. E simplu: numai cu cele aproape 200 de meciuri și 106 goluri pentru Steaua, cu titlul din '68, patru Cupe, 2 selecții în prima reprezentativă și 12 în cea de tineret, plus 50 de jocuri, 18 goluri, două trofee franceze sub culorile lui Nîmes Olympique,
Voinea este - și mai mult ca sigur - va rămâne peste Sânmărtean în graiul sec al cifrelor de palmares!
La modul concret însă, cu ce să-l
încălzească asta pe septuagenarul de azi? E cufundat de mult în uitare și-n modestia unei vieți de pensionar oarecare. L-am revăzut, cum spuneam, din întâmplare, și nu coborând din vreo limuzină ca vreun Dodel, și nu la braț cu niscaiva Monică în stil de Iri. Era doar într-o stație de autobuz, luptând cu frigul, și nici măcar copilului din mine, care visa cândva să ajungă un vârf vestit ca nea Florică, nu-i venea să creadă că bătrânelul cu o pungă ponosită în mână este chiar unul dintre idolii fotbalului nostru de altădată. Și dumnealui a tresărit când m-am apropiat întrebându-l dacă este chiar golgeterul Voinea, numai iluminarea bruscă a chipului marcat de timp și griji reamintindu-mi cumva aura vedetei de acum patru-cinci decenii. Nu s-a văitat, schimbând discuția de la "cum o mai duceți?" la întrebări despre cunoștiințe comune - câte au putut fi încropite până i-a venit autobuzul.
Vă pot asigura doar că Florea Voinea se ține încă bine și-și poartă demn povara bătrâneții petrecute în uitare. În rest, e doar marea de regret vizavi de nedreptatea vieții de fotbalist,
vina valorilor de odinioară fiind aceea că s-a născut prea devreme. Asta, în vreme ce un "briliant", "prinț" sau alte staruri mai puțin, prea puțin confirmate prin realizări ce rămân în palmaresuri o poartă pe aceea de a nu prețui cum se cuvine incomparabilele avantaje ale timpului pe care-l trăiesc.
George PLAURIAN