Expresia corectă suna "dacă-i ordin...", dar merge și așa, ca-n titlu, dacă e să discutăm despre Rapid într-o altă săptămână de grea încercare pentru giuleșteni. Aceasta a început cu menținerea propunerii procurorilor de condamnare a fostului patron și continuă cu vești contradictorii în preajma Zilei Z - numai mâine nu-i poimâine, când trebuie aprobat planul de reorganizare, act fără de care adio și n-am cuvinte visului de promovare în
Liga 1.
Sarcină e (și) ultimul nume vehiculat la preluarea clubului aflat la mare cotitură. Proprietarul a sute de magazine ar fi soluția salvatoare găsită de actualii investitori, care recunosc că mult îndatoratul Rapiduleț înseamnă o cămașă prea largă pentru umerașii lor
financiari. Ok, poftiți, cu plăcere - ar putea exclama, printre oftaturi de ușurare, cei ce vor să cânte pe mai departe "Suntem peste tot acasă...". Numai că omul cu 20 000 de angajați a infirmat combinația, declarând că duce
Succes-ul său la Pandurii, echipă pe care o visează campioană!
Unde-i adevărul? Poate pe undeva pe la mijloc, cele două afirmații diametral opuse susținute în presă putând avea fiecare un sâmbure de adevăr. Adică, domnul Sarcină nu are cum să investească
pe față în două cluburi și atunci, dacă tratativele cu Cristescu chiar au loc, trebuie
scos la înaintare un intermediar, ce ar deveni oficial conducătorul fotbalului de lângă Podul Grant.
Până la urmă, nici cu contează cine anume vâră mâna adânc în buzunar pentru a plăti în primul rând datoriile către jucătorii care tocmai așteaptă soluționarea memoriilor depuse pe motiv de neplată a salariilor. De e Sarcină, sau vreun Ordin, ori cine știe ce Icsulescu, ar da bine pentru fotbalul nostru la modul general ca actualul refren trist adaptat - "nu-i echipă mai păguboasă ca Rapid" - să revină la formularea Păunescului. Asta măcar fiindcă, dacă privim cam ca vițelul la poarta nouă numele actualilor jucători ai antrenorului ce își numește cu amar trupa
un mort care umblă, învinsă de locul 13 din Ungaria, nu putem uita cum, cândva, orice microbist, indiferent de culoare, le înșira pe nerăsuflate pe ale lui Răducanu, Motroc, Dan Coe, Macri, Greavu, Georgescu, Năsturescu, Nicky Dumitriu, Ion Ionescu, Codreanu sau, mai recent, Manu, Goanță, Ţâră și așa mai departe, până la "ultimii mohicani" Pancu și Herea...
George PLAURIAN