Nu-l mai avem pe Danciu-gol. În schimb, în peisajul pestriț al fotbalului nostru a apărut directorul general Ionel Dănciulescu.
Sfânta întâmplare a făcut să asist la o scenă legată de această
lovitură care nu mai este una de pe piața transferurilor, cum chiar s-a întâmplat cu golgeterul de până ieri prin
rocade Steaua-Dinamo sau viceversa, ci pare doar una de imagine, încă una din originala
eră Negoiță pe care o traversează Dinamo. Salutat de un amic jurnalist cu formula militară "Am onoarea, domn' general", Cornel Dinu a replicat în stilu-i inconfundabil de prea bun mânuitor de verb și metaforă pentru un fost fotbalist atât de mare: "Eu sunt chestor, Danciu e general". Am zis pe loc că-i vreo nouă poantă a
simbolului din Ștefan cel Mare, explicabilă prin împrejurarea că ne aflam în localul celui care este, dacă nu ne înșelăm, unicul român cu două goluri marcate Germaniei în același meci,
amicalul de 5-1 din 2004 (în paranteză fie amintit, restaurantul cu pricina este administrat de cumnatul său Marius Cheregi, nume important de fotbalist, actual observator al LPF, și de distinsa soție a acestuia). Abia a doua zi aflam însă adevăratul tâlc al zicerii spumosului om de fotbal, Dănciulescu fiind, iată, directorul
general proaspăt venit direct din iarbă...
Puțin obișnuită într-o lume în care o asemenea poziție părea rezervată acelora pricepuți mai degrabă în jocuri de culise decât în disputele din teren, promovarea/transformarea golgeterului nostru nr.2 all-time poate aduce un
aer proaspăt în L1, senzație alimentată la prima conferință de presă în noua postură. În impecabila-i ținută de boss, Ionel - pardon,
domnul Ionel - a plătit tribut emoțiilor debutului în cămașa și cravata care strâng mai tare ca orice tricou, fără a cădea însă în patetism și nicicum în ridicolul
bătăliilor fără sens cu eternii rivali. Modest, cu profesionalismu-i incontestabil și cu simțul echilibrului ce l-au ferit întotdeauna de propulsarea în titluri de can-can, Dănciulescu - scuzați,
domnul Dănciulescu - pare în postura ideală de om potrivit la locul potrivit. Și depinde doar de el dacă va izbuti să-și păstreze ținuta și să vină cu
altceva în lumea conducătorilor care văd parcă numai gunoiul din grădinile altora (proxima ocazie o oferă apropiatul derby de tradiție, caracterizat tot prin… tradiție de atacuri impardonabile mai ales în afara gazonului).
Să salutăm
schimbarea - avem onoarea, domnule (director) general!-, în nădejdea că ea nu-i numai a unui club, ci dă-i Doamne să fie pentru întreg fotbalul românesc.
George PLAURIAN