Nu trei, ci vreo
treiștrei de ceasuri rele par să se fi îngrămădit în ziua de marți dinspre finalul lunii lui Faur. Și mai toate prevesteau seismul care s-a simțit oficial în ceas târziu de seară – peste șapte grade, dacă nu mai multe, pe
scara Băse a politichiei românești, cu victime nenumărate în speranțele majorității românilor, care au crezut în proiectul USL, rămas fără litera din coadă, ceea ce duce la paroxism lupta din acest dublu an electoral.
Bombardați de fluxul continuu de breaking news politic, aproape că eram să scăpăm vestea că nu numai Messi, dar și marele-i rival e pe cale să vină la București (măiculiță mamă, ce mai duel s-anunță, Ronaldo contra Găman, pam-pam!). De-un ceas rău, sau bun (depinde cum privești), era însă asigurat microbistul că va fi să fie în această zi de marți, mai ales gazeta ce a declanșat scandalul anunțând cu litere de șchioapă pronunțarea verdictului în Dosarul transferurilor. Și totuși, după atâția ani de procese zvârlite de ici-colo pe
treptele justiției, cu 67 de termene nelipsite de incidente sau scene ilare, sentința nu s-a dat, iarăși s-a amânat!?
Cerând un nou timp de reflecție, completul a stabilit o dată care are două coincidențe bizare. În primul rând, pentru că se va hotărî soarta a opt oameni forte importanți din fotbalul românesc (nota bene, nici managerul stelist n-ar beneficia de prescripție pentru toate faptele) cu o zi - de fapt, substanțial mai puțin decât 24 de ore - înaintea alegerilor de la FRF. Ceea ce îl pune pe candidatul socotit în general a avea cele mai mari șanse într-o situație aproape imposibilă, produsul sportiv de lux al Calafatului nemaiavând astfel nici cea mai mică garanție de prezență ca titular în
meciul din 5 martie- iar asta după o campanie începută de multă vreme, cu cheltuială de bani și nervi, cu suportare a atâta denigrare.
Întâmplătoare dar oricum stranie apare apoi fixarea termenului într-o zi pe care cei ce am trăit cumplitul început de martie '77 mai că o doream ștearsă din calendar. O zi în care s-au prăbușit blocuri și vieți, a murit umorul nebun al lui Caragiu, s-a stins vocea inconfundabilă a Doinei Badea, am rămas mai săraci în imaginație fără Bocăneț sau Ivasiuc. Pe atunci, Lordul din Bistrița lucra cu drag și spor la
Cooperativa din fotbal, Giovanni dezvolta impetuos stadiul de bișnițar de dinaintea devenirii de businessman, Georgică se afirma ca vajnic utecist,
Meme și
Shakira de Dâmbovița se jucau cu puța-n țărână, altul veghea de după tufiș traseele
tovară(ș)ului. Acum, la data de prea tristă amintire când li se va decide soarta, Pădureanu e aproape legumă, Becali ăl bătrân e alb de-a binelea și cu inima-n pioneze, Copos se simte sfârșit după rateuri în afaceri și renunțarea la
farmecul vieții... Indiferent că vor fi condamnați sau achitați, inculpații din Dosarul transferurilor vor simți din plin unda de șoc ce lasă oricum, într-un fel sau într-altul, urme pentru întreg fotbalul românesc.
George PLAURIAN