Am trăit s-o vedem și pe asta, adică pe Astra în finala Cupei! Deși Răzvan Lucescu i-a cam dat prietenului său Gheorghe-Vamă peste nasul ăla care cică "miroase" formulele echipelor adverse, surprinzând tactic trupa din grădina lui Ion (Niculae) prin formația trimisă la startul semifinalei hotărâtoare, și mai ales silind viceliderul să alerge după două goluri. Execuția lui Albin din lovitură liberă a luat fața și s-a ales cu adjective gen
fabuloasă, dar Tamuz e de asemenea de toată lauda fiindcă s-a aflat la locul potrivit, în momentul potrivit spre a reuși ceea ce nu izbutise Petrolul pe propriul teren. S-a întâmplat în al 22-lea minut, deținătoarea trofeului era aproape de o nouă finală.
Egalarea venită în ultima treime a timpului normal de dispută - gol cu semnătură de fotbalist născut, nu făcut, primul dat de Budescu fostei echipe - a înaripat Astra, dar cele trei ocazii bune de tot au rămas fără
corespondent pe tabelă. Așa că soarta partidei de la Giurgiu părea doar o chestiune de rezistență la presiune și în prelungiri. O treabă pentru nervi tari. Pe care însă nu i-a avut în primul rând un anume Călin Vlad Morar.
Nici nu intrase bine fotbalistul format prin Sălaj în locul lui Albin când a
comis una copilărească, iar două-trei faze mai apoi s-a pomenit cu al doilea cartonaș în fața ochilor săi candizi. Două
galbene încasate în patru minute, tocmai de jucătorul care trebuia să aducă plus de prospețime și echilibru la greu - iată o
performanță de cu totul alt gen decât aceea cu care Morar se mândrește pe Wikipedia (cel mai eficient fotbalist român în 2010-2011, socotit astfel deoarece a dat gol în singurul minut în care a evoluat într-un meci al Universității Cluj). Sigur, nu numai el este vinovat. E doar morarul ce a dat ca un buimac drumul morii pentru măcinat speranțele ploieștene.
Cu palma încasată de la unul din oamenii săi, Petrolul a mai primit și un pumn de ko din partea numeroasei brigăzi de arbitri, care a validat golul din ofsaid al lui Papp, făcând Astra să se simtă în al noulea cer, iar pe noi, muritorii de rând, să ne minunăm o dată în plus de întâmplările nedrepte din fotbal.
George PLAURIAN