Mi-a luat-o înainte maestrul Ioanițoaia, dar nu-i zic nimic de dulce în gând, mai ales că a fost primul care a urat cum se cuvine de Sfântul Gheorghe (sic!). Subiectul e prea important și, din păcate, mereu
fierbinte prin lumea fotbalului nostru pentru a-l ocoli și aici, fie chiar cu riscul de a părea doar o idee preluată din zbor.
E vorba despre
răzbelul imbecil care se poartă la nivel verbal (bine că nu... oral) între tipi cu dare de mână și fără fermoar la gură. De regulă, un nene aruncă săgeți otrăvite către vizaviul dintr-un meci ce bate la ușă sau tocmai s-a încheiat, ceea ce, hai, mai treacă-meargă, dacă nu se sare pârleazul. Dar în cazul cel mai recent de împroșcare cu noroi fapta s-a petrecut, vezi Doamne, numai și numai în numele rivalității seculare (în sensul că a pornit în veacul precedent și continuă în acesta) dintre Steaua și Dinamo. După ce a scăpat mai onorabil la revanșă decât în primul joc din semifinalele Cupei, șeful din
Ștefan cel Mare a prins glas de porumbel în călduri, gângurind de mama focului în chip de moralist. Ce-i drept, și antrenorul
inamicilor s-a înfoiat și-mbățoșat, amenințând cu viitoare... raiduri de ademenire de stoluri în culori alb-roșii.
Au
dat pe gușă care mai de care, acționarul dinamovist atingând culmea absurdului prin lansarea suspiciunii de blat vizavi de o partidă care nu avea nici urmă de legătură cu propria echipă, de vreme ce concurența directă din actuala ediție e de multișor pa și pusi. Rezultatul dintre campioană și trupa lui Hagi l-a contrazis, așa că domnul Negoiță s-a făcut de râs. Ceea ce ar fi treaba lui dacă nu ar fi și a noastră, a lumii fotbalului acesta, bun-rău, în care unii socotesc că ne pot sili să suportăm asemenea bazaconii. Ei bine, nu le suportăm! Și mai ales nu trebuie să le mai îngăduie cei recent aleși să facă curățenie, să pună un pic de ordine într-o
ogradă cu prea multe buruieni adunate. Exact așa cum s-a angajat în campania electorală!
George PLAURIAN