Pac-pac ne vin veștile, pe banda rulantă și de peste tot. De bine sau de nedorit, dar în asalt continuu, de abia ne mai tragem sufletele de microbiști.
Româncuțele sunt iarăși reginele Europei la gimnastică. Cu noua lideră de echipă Larisa Iordache culegând medalii de toate
culorile, deși ea însăși se declară nemulțumită - vroia mai mult aur. Cu junioare promițătoare. Însă și cu același
călcâi al lui Ahile, reprezentat de-un aparat cu nume la plural și-n... paralel. Oricum,
Bravo lor, antrenorilor, federației!
Bravo și pentru Contra & Marica, dar mai ales învingătorilor din aceeași Spanie, fotbaliștilor lui Atlético și suporterilor învinsei Barça, care au dat lumii întregi o lecție de demnitate în accceptarea înfrângerii. C-așa-i nemaipomenit în viață, să știi să pierzi când ți-e lumea mai dragă, să poți înghiți amarul declinului chiar după o lungă supremație - numai astfel găsind forța de a o lua de la capăt...
Ce ne facem însă când între atâtea întâmplări mișcătoare (să nu uităm cumva și că de astăzi, 19 mai 2014, avem cum-necum o connațională pe locul 4 în tenisul mondial - sărutăm mâinile, Simona Halep!) ne readuce cu picioarele pe pământ imaginea de groază a unui fotbal parcă blestemat ?!? Și nu datoria uluitoare (peste 130 000 000 - euro!!) la bugetul de stat sau avatarurile Vasluiului, Rapidului etc, etc ne sperie într-atât, deși cuvinte precum insolvență, TAS ș.a.m.d. par a amenința însăși ideea de
joc, care doar pe teren trebuie să se poarte. Adevăratul șoc al momentului a venit dinspre un meci în care nimeni nu a avut de câștigat.
Petrolul-Steaua s-a încheiat... cum a început. Și putea rămâne amintirea unui joc de fotbal în care splendoarea din tribună a bătut spectacolul din iarbă. Și eroii tribunelor, și cei de pe teren au ținut însă, parcă dinadins, să mai interpreteze un episod din serialul tragicomediei fotbalului mioritic. Încăierări și rețineri de suporteri înainte de meci. Peluze devastate. Un individ descoperit cu întreg arsenal de război aiuritor. Iar peste toate, aroganța unei deja campioane de a sărbători (???), printr-o horă a absurdului, o
nevictorie la fața locului. Lipsă crasă de diplomație pentru o trupă deja cu sacii-n căruță, gest provocator față de un public altfel minunat, care nu știe însă ("c-așa-i romnânul"...) să accepte înfrângerea. Un minus la diplomație care se traduce, în cele din urmă, prin absența bunului simț- cel dovedit de
suflarea Barça...
Pac-pac, acum să îl vedem pe președintele nevalidat al FRF cum se ține de cuvânt și taie în carne vie!
George PLAURIAN