Cupa Romaniei: Pauza e un sfetnic bun. Sau doar pare. Pentru ca… prelungiri.

Previzibil, de cele mai multe ori echipa aflată în avantaj la pauză şi-a adjudecat trofeul – de 44 ori, dar nu de fiecare dată după finalul celor 90 de minut regulamentare. Cea mai întâlnită diferenţă la pauză este cea de un gol – de 31 de ori, care subliniază şi cel mai întâlnit scor în acest context a fost cel de 1-0 de 23 ori, 2-1 de 7 ori, 3-2 o dată; urmat apoi de diferenţa de două goluri de 11 ori, – 2-0 de 8 ori, 3-1 de 3 ori; o singură dată s-a înregistrat un 3-0 şi un 4-0 la pauză – evident echipa care a avut avantajul acesta a câştigat finala fără să primească gol).

De două ori echipele aflate în avantaj la pauză au fost nevoite să joace mai mult de 90 de minute pentru a-şi decide câştiga trofeul – de fiecare dată a câştigat, o dată în prelungiri (1935 – Rapid) şi apoi reuşind să facă un egal ce a produs o rejucare (în 1973 – Chimia Rm. Vâlcea).

De 30 ori, scorul de la pauză a fost egal: doar două situaţii au fost consemnate – scorul de 0-0 – cel mai întâlnit – remiză nulă – de 24 ori şi scorul de 1-1 de 6 ori. De 10 ori meciurile terminate la pauză cu scor egal s-au decis în prelungiri şi de patru ori la loviturile de departajare (de 2 ori de Steaua şi câte o dată de Petrolul şi CFR Cluj); de patru ori s-au impus echipe din provincie şi de şase ori bucureştenii (Steaua – 3, Rapid – 2 şi Dinamo – 2).

Doar de şase ori s-au produs răsturnări de situaţii de la pauză până la finalul decisiv; de fiecare dată echipa care se afla în avantaj la pauză avea o diferenţă de un gol care a fost recuperată până la final; o singură dată s-a ajuns la prelungiri în 1955 când Progresul Oradea avea 1-0 la pauză şi a fost egalată la 3-3 în finalul celor 90 de minute de CCA Bucureşti (Steaua); după cele 120 de minute, Steaua a câştigat cu 6-3.

Aceste situaţii au favorizat de cele mai multe ori două echipe – Dinamo (care a avut două reveniri în 1964 şi 2001) şi Steaua (în 1955 şi 1996), ultima fiind şi într-o conjunctură inversă – fiind întoarsă chiar de Dinamo.

Prima dată când s-a produs o răsturnare se întâmpla în urmă cu aproximativ de 66 ani (în 1948 când CFR Timişoara conduce ITA Arad cu 2-1 la pauză, iar arădenii au revenit şi au câştigat cu 3-2). Ultima dată se realiza în 2001, când “surpriza” Rocar Bucureşti avea un avantaj subţire la pauză în faţa lui Dinamo, un 2-1, care a fost retuşat imediat de dinamovişti cu un sec 4-2; la Rocar Bucureşti Dumitru Dumitriu era antrenor principal şi Marius Stan preşedinte.

Răsturnările ca răsturnările, dar prelungirile de obicei agonizează soarta unei finale, iar acest lucru s-a petrecut de 12 ori. De cele mai multe ori scorul celor 90 de minute regulamentare a fost de 1-1 (în şase rânduri); de patru ori prelungirile au fost continuate de cunoscutele serii de lovituri de pedeapsă pentru a decide câştigătoare; cele mai multe meciuri finală câştigate în segmenetul de prelungiri au fost accumulate de Steaua – 4 (1951, 1955, 1992, 1999).

Cele mai multe finale cu prelungiri s-au disputat miercuri (5) ca zi şi în iunie (6) ca lună; s-a jucat de două ori pe 16 iunie, o dată decisă în prelungiri – 1968, Dinamo şi o dată la penaltiuri – 1999, Steaua). Cele mai multe finale cu prelungiri s-au disputant pe stadionul Lia Manoliu – 7, de 4 ori în forma “23 August” şi de 3 ori ca “Naţional”