În fine, s-a schimbat ceva, modificarea de fond promisă de noii diriguitori din fotbalul mioritic a început! Nu-i vorba de
revoluționarea la care s-a angajat imberbul președinte federal, ocupat deocamdată cu propria validare, Liga fiind aceea ce a pus zdravăn primul picior în prag.
Decizia de trecere, din 2015, la un campionat cu 14 echipe, cu play-off și play-out, chiar zdruncină din temelii sistemul intern, fiind completată de
intervenții în carne vie și la nivelurile inferioare. Și, ca la orice schimbare profundă, au apărut imediat contestările, un fost sindicalist prea vocal umblând
la sentiment când afirma că mulți jucători vor rămâne fără serviciu (în paranteză fiindu-i replicat - care serviciu, nene, ăsta de până acum, cu retribuire amânată și până la... Sfântu' Așteaptă?). Dar ea nu-i rodul vreunor minți înfierbântate, puse pe demolare. E generată de realitatea cruntă dintr-un fotbal în care cam jumătate dintre competitoarele primei scene trăiesc sub spectrul amenințător al insolvenței, dacă nu chiar al falimentului, spectacolul se produce doar prin tribune, iar cuvintele grele, suspiciunile, drumurile la comisii s-au înmulțit în mod teribil. Un tablou din care nu a lipsit pata rușinii cu "greii" după gratii, umbrind până și bucuria titlului cu numărul 25...
Proaspăta măsură nu va reuși însă să oprească de la sine
circul la care ne-a fost dat să tot asistăm. Ea poate duce la o concentrare a valorilor - câte mai sunt autohtone, câte își permit să mai importe împuținații investitori - numai dacă va fi imediat urmată și de altele. De pildă, ideea stimulării echipelor ce folosesc un anumit număr de jucători români nu trebuie uitată după ce nu a avut succes la repartizarea banilor din drepturile TV. Și sigur există destule alte metode pentru revitalizarea fotbalului, totul e să fie căutate, încercate. E nevoie de căi și de reguli noi, fie chiar cu asumarea de riscuri. Doar cine nu riscă nu câștigă, așa-i?
George PLAURIAN