E zi - mă rog, seară - în care se joacă pentru trofeul la care poate visa, an de an, orice purtător de crampoane și legitimație, indiferent de nivelul ligii, de locul ocupat în campionat. Arareori, ce-i drept, dar aievea s-a întâmplat astfel ca buturuga mică să răstoarne carul mare, aventura unei anume echipe Arieșul Turda oferind cândva cea mai convingătoare dovadă românească pentru supranumele dat Cupei, de competiție ko.
De data asta n-a fost loc de surprize. Ascensiunea Astrei în L1 s-a confirmat și vicecampioana în premieră joacă - moment de asemenea fără precedent - cu laureata ultimelor sezoane. Performanță incontestabilă a trupei cu un singur titular cert de națională, tânărul Mățel devenind simbolul unei echipe în care, dacă ne amintim exact, a ajuns să fie cel mai vechi din lot după japonezul Seto.
Dar "rețeta" finalei nu va fi ca altădată. Sigur, tentația realizării
eventului înseamnă ceva pentru Steaua și fanii acesteia, care însă au făcut deja spectacolul triumfului în sezon. Campionii nu vor juca pentru vreo primă ce-i așteaptă în vestiar în vreo
valiză, anunțându-se câte zece mii de euro în caz de cucerirea a trofeului doar dacă echipa pătrunde în grupele ChL. De partea cealaltă, Ioan Niculae promite (că nu-l doare gura...) de la 15.000 de căciulă la victorie, ceea ce ar reprezenta o creștere de nivel de trai momentan pentru Budescu & comp. Și ar fi o sărbătoare, desigur, numai că una care nu va cuprinde nici măcar un oraș defel mare, ca Giurgiul, unde operațiunea de "transplantare" dinspre Ploiești nu și-a dovedit încă viabilitatea. Vor apărea la stadion, probabil, autocare cu salariații nababului de Zimnicea, cuprinși de bucuria de a vizita pe gratis Arena Națională. Dar aceea de a asista la o gală, la o eventuală performanță? Mai ușurel cu așa ceva - Astra nu prea are suporteri, acesta-i crudul adevăr care face ca finala Cupei 2014 să nu mai poată promite spectacolul din sezonul precedent(a fost nebunie din București până-n Ploiești, mai ales la Ploiești), din atâtea alte rânduri.
Cu Steaua în postură de favorită, certă pe hârtie și categorică pentru inimi de suporteri, această dispută cu trofeul pe masă așteaptă mai degrabă răspunsul promis de Reghecampf după consumarea sa: pleacă sau nu pleacă la arabi?