Cu toate sucelile sale de om făra două vorbe într-un loc, bogătanul nr 1 de la Românica are de ce să-și râdă-n barbă privind de sus către toți cei ce s-au îndoit de calitatea-i de patron în fotbal. Și-a purtat echipa pe drumurile dintre cantonamentul bazei
lui din Ploiești și mai noul domiciliu forțat (de suflarea petrolistă) din Giurgiu, unde a ridicat un alt stadion
al lui, ba a mai înnoptat-o pentru meciuri de acasă și dincolo de Dunăre, la ai lui Stoicikov. Dar și așa, în asemenea împrejurări inedite, a dus Astra prin locuri ce au tangență simbolică cu numele clubului, făcând-o vicecampioană și posesoare de Cupă.
Toată stima și mândria, asadar, pentru împătimitul fotbalului numit Ioan Niculae: performanțele sezonului 2013-2014 sunt, ca și echipa însăși, ale dumisale, înaintea altora. Ceea ce înseamnă că medalia primită după finala cu Steaua ar fi meritată din plin. Numai că așa ceva nu se întâmplă în fotbalul cu ștaif, momentul cel mai suprinzător al festivității de premiere fiind însă prezența unicului său băiat pe podium!? Faptul i-a șocat mai ales pe cei ce s-au izbit mai înainte de refuzul ferm al nababului de a-și expune odorul în fața camerelor de filmat sau fotografiat. O altă apariție
neconformă la primirea de medalii a fost și aceea a ofițerului de presă - tipic șmecheras de mahala ploieșteană, mestecând de zor
ciungă în plină ceremonie - care nu a jucat (decât poate prin culisele dirijate de prietenul său
Vamă) și nici nu a fost promovat în staff-ul tehnic îndreptățit la aceste onoruri.
Nu-i vina directă a lui Niculae pentru asemenea etalări - am văzut cu toții că puștiul a fost purtat la festivitate de alt personaj isolit. Slugărnicia și lingușeala unora s-au suprapus toleranței și nerespectării spiritului regulamentar, bunului simț fotbalistic de către conducerea federală. Te faci că închizi ochii sau nu realizezi hilarul, dar unde-i
revoluța promisă, măi dragă președinte nevalidat?