Despre jocul naționalei, prea puține de zis. Un
amical fără de legătură cu ceea ce "arde" acum lumea fotbalului, Mondialul fiindu-ne interzis prin propria neputință. Cu bătaie lungă însă, este de remarcat folosirea lui de către Pițurcă pentru încercarea altor
mânji promițători, extrem de temerară - și lăudată - fiind mai ales titularizarea altui Manea decât celebrul rapidist. Cu aruncarea în luptă a puștiului devenit recordman între "tricolori", măcar curaj dovedește selecționerul comparat cu o mașină oarecare de către cea mai guralivă soață de antrenor ce ar fi, vezi Doamne, o ditamai limuzină a naibii de scumpă.
S-ar cuveni mai degrabă de
vorbit vorbe mișcătoare pe seama declarațiilor rachetei de mileniu 3, una de aur și de bani muuulți, cu care am fost dăruiți. Domnița Halep servește o formidabilă, unică lecție despre simțirea și mândria românească, pe care prea puțini compatrioți (inclusiv dintre
monicili plătite special, de noi toți, pentru a ne reprezenta) le apără la UE și pe întreg mapamondul.
Dar în plin sezon de zvonistică până peste poate sunt cel puțin două vești calde prea de interes ca să nu merite zăbovire asupra lor. Una ar fi că patronul de după zăbrele s-a decis în privința succesorului
evadatului din Ghencea. "Ungerea" lui Gâlcă ar fi o spectaculoasă revenire la matcă, Steaua însemând pentru fostul component al unei remarcabile linii mediane adevărata trambulină spre cele aproape 70 de selecții în echipa reprezentativă. O avea
Costelinho mai multe meciuri în tricouri iberice (cam duble la număr față de perioada mioritică de jucător!), a pus el mâna și pe Cupa Spaniei, însă tot cele șase trofee câștigate cu Steaua îi asigură o consistentă poliță în alb din partea numeroșilor și patimașilor fani. Patronul simte că face astfel o mișcare asigurătoare de sprijinul la greu al publicului, putând în plus să mai tragă o
hăhăială la gândul creștererii nivelului cultural al trupei cu ajutorul cunoscătorului perfect al celei mai vorbite limbi.
Dacă prezența lui Gâlcă în Ghencea ar ține de normalitate, fiind doar de dorit asemenea întoarceri de fii rătăcitori (cu succes), "bomba" a explodat duminică seară, când a pornit zvonul despre momeala aruncată în calea lui Hagi: după ce ne-au lăsat fără Reghe, cică arabii ar mai
fora pentru a-l avea și pe Rege. Bre, saudiților, prea vă întindeți la cașcaval - asta al nostru, care pute multora! حسنا أنها لطيفة؟, păi e frumos, adică? Știm, numărul banilor aduce fericirea, dar măcar pentru proiectul unic al Academiei lui Hagi simțim o strângere de inimă. Să mai avem însă puțintică răbdare, poate n-o fi... arabul chiar așa de negru.
George PLAURIAN