C-așa-i (nu kassai!) românul, fără "miros" la nemți de top

    Ați auzit de Stefan Szasz? Eu unul - obișnuit cu frații acum după gratii, cu alde Florin Iacob sau, mai nou, chiar cu nevasta de antrenor campion - recunosc că habar nu aveam de existența acestui agent de fotbaliști. Noroc cu unica Gazetă rămasă pe baricada tipăriturilor sportive, proaspăta dezvăluire a oamenilor lui Ioanițoaia & Tolo despre acest Fănică fiind una cu totul ieșită din comun. Nu fiindcă impresarul cu pricina ar fi dat vreo mare lovitură cu produsele generației lui Dodel și altora ca el. Senzația e creată de crudul adevăr care demonstrează (non)calitatea șefilor de cluburilor de la Românica.

    Concret, e vorba despre o incredibilă acțiune de respingere a unui tânăr jucător. Cică dl. Szasz ar fi propus, nu cu mulți ani în urmă, celor mai titrate grupări bucureștene un fotbalist german de numai 18 primăveri pe atunci. Cică șefii din Ghencea sau Ștefan cel Mare au strâmbat din nas, fără a chema măcar - din câte reiese - sportivul la probe: "Lasă-ne, bre, cu fotbalişti de la echipa a doua a lui Bayern! Ce să facem cu el?", ar fi exclamat un Gigică sau Borcică!?

    Fiind confirmată de cel mai neamț dintre marile talente date de fotbalul românesc (pe numele său Marcel Răducanu), această istorioară se încadrează perfect în genul filmelor cu proști ce rulează necontenit pe "ecranele" minților noastre de microbiști. Pentru simplul motiv că respinsul la import se numește Thomas Muller, puștiul de atunci care, între timp, a dat 58 de goluri în tricoul lui Bayern și 20 pentru însăși Germania, cele mai recente marcându-le la Mondialul ce tocmai ne fură somnul dulce de miezul nopții!

    O nouă (a câta, Dumnezeule?!?) dovadă că avem și patroni, și conducători de club urechiști, aterizați în fotbal dintre butelii, de la vămi sau de pe parchetul care, oricum ar fi, nu aduce a gazon. Una ce ne face și mai greu de suportat, dar nu și de înțeles, absența de la fiesta braziliană.