Ok, ne bucurăm de fotbal, așa doar televizat cum ne-a fost dat el în acest nebun început de vară.
Mondoshow-ul continuă, cu ploaia sa de goluri, recitaluri în iarbă și tribune, revelații sau decepții, arbitri repetenți, indivizi turbulenți, eroi și antieroi. Dar tot zgâiindu-ne la ecrane (și lasându-ne bombardați la timpane de "perlele" comentatorilor de duzină cu care televiziunea națională a trebuit să se încropească după plecările lui Grădinescu, Băleanu, Enachescu & comp) riscăm să cam uităm că
Brazilia 2014 nu
dansează nici măcar o vară, se duce curând și tot la oile lui Jiji - pardon, ale noastre ne întoarceam mintenaș.
E de jale din Peninsula Iberică până dincolo de Canal, via "Cizma", după ratările reprezentativelor de top. Însă tot maieul e mai aproape de corp decât cămașa ș-atunci ce ne pasă nouă de baiul altora când al nostru e cât casa, cât viloaiele a la Mondialul, ăla autohton și penal?! Bine-bine, își face Atletico academie în București, Steaua s-a umplut de bani - și dinspre UEFA, taman în perioada când s-a dat de știre despre uriașa despăgubire primită de la stat de către patronul încarcerat, prin nepotul preferat. Ar fi, deci, și semne bune printre atâtea coduri de vreme rea sau previziuni de timpuri grele (și ce mai râdeam de anticipările lui Georgică UTC vizavi de apropierea sfârșitului lumii, acum ar râde el de noi, dar gratiile nu-l lasă). Pot contrabalansa, oare, ele puzderia de belele strânse prin iarba verde de acasă, înălțată în neștire de puhoaiele ce nu ne mai lasă?
E de ajuns să ne întoarcem cu gândul din Brazilia către Ghencea spre a ne retrezi angoasele: campioana, nu altcineva!, se face de fecale în primele apariții publice de după plecarea lui Reghe. De acord, jocurile de pregătire nu dau măsura reală a valorii, se mai întâmplă să pierzi la echipe de mâna a doua-a treia de nu știu unde, însă o așa pornire într-un marș din înfrângere în înfrângere apare cel puțin alarmantă. După 1-2, steliștii au ajuns la 2-5, ambele rezultate fiind consemnate, repetăm, în partide cu formații de ligă secundă. O fi ea, Elveția, calificată în optimile de finală ale Carnavalului fotbalistic (prin contribuția decisivă a lui Shaqiri - ăsta nume de helvet pur, nu?), dar când ești proaspătă campioană a unei țări ce putea fi, totuși, foarte bine în locul Greciei la Mondial nu-ți poți permite
luxul de a lua cinci goluri fără a da vreunul într-o oră de dispută, amicală sau nu, niciunde, nicicum!
Astfel de pățanii, rușini de-a dreptul, ne întorc prea brusc cu picioarele pe pământ. Acela tremurând și bătut de stihii - sau mai ales de erori umane - al bietului fotbal mioritic, căruia numai Ăl de Sus poate ști ce-l mai așteaptă după
Mondoshow, în cumplitu-i hău.
George PLAURIAN