Hai să trăim (bineee!), prietene microbist, pregătindu-ne de desfătare în ziua Unchiului Sam, care ne aduce nouă scut antidușmănoși, "scoțându-se" astfel în mileniul trei după ce a fost așteptat zadarnic către finele celui precedent, când salvarea de la amara experiență a trecerii prin comunism a rămas doar o poveste de adormit copii (ca-n Capra cu trei iezi, ce nu venea cu antirachetă, că nu se inventase, ci cu
frunze-n buze, lapte-n ţâţe, drob de sare în spinare, mălăieş în călcăieş). E prilej de delectare și azi, măcar pentru ochii chibiților care suntem, ai celui mai răscolitor dintre toate jocurile născocite. Amânăm în așa zi luarea la bani mărunți a chestiunilor arzătoare pentru fotbalul în care cică pătrund italieni prin preluare de Rapid - se joacă primele sferturi de finală în Brazilia, deci nu-i moment de insistat asupra aventurilor cu
chivorchieni, gâlci sau
șumudici.
Avem toată vara înainte spre a reveni cu picioarele pe solul mereu mai alunecător al plaiurilor mioritice, fiind încă vremea adevăratelor schimbări în fenomenul ce ne frământă sufletele de microbiști, vizibile de la o poștă grație Mondialului din Brazilia (cele promise nouă de revoluționarul Burleanu se arată numai în stil de
aceeași Mărie cu altă pălărie, dar una mai firavă și puerilă). Avem treabă mare, adică serioasă - că nu veți fi înțeles altcumva...- de
ziua Unchiului, fiind una cu primele sferturi de finală dintr-un turneu cum puține altele au putut fi. Unul agitat de la primele meciuri din grupe, continuat prin eliminări de senzație, marcat de goluri multe, lansări de superstaruri, mușcături la propriu sau pe destine decise de aberații arbitrale.
Franța, Germania, Brazilia în zi de vineri, Argentina și Olanda mâine. Diseară mai ales totul pare în regulă prin prisma statisticii, puteri fotbalistice de tradiție continuând lupta pentru supremație. Numai columbienii au "spart piața", atingând acum performanța lor de vârf - tocmai ei, cei de care ne leagă amintiri greu, dacă nu imposibil!, de repetat, din SUA sau Franța. Sâmbătă va exista o și mai mare încărcătură pentru istoria fotbalului, rescrisă deja de inefabila Costa Rica,
marșul belgian oferind o altă filă de veste-poveste: chiar dacă naționala țării cu suprafață mult mai mică decât a României a fost eliminată în semifinalele de acum 28 de ani de geniul lui Maradona, actuala-i ascensiune uluiește măcar prin amănuntul formării ei peste noapte, aproape exclusiv din "stranieri", numeroși fiind cei naturalizați sau proveniți din familii de emigranți.
Și azi, și mâine e aceeași bătălie dintre reprezentantele continentului
ăl bătrân și al celui de dincolo de Ocean. Însă oricare va fi să fie finalul, Platini & comp își pot freca mâinile a bucurie, 76 la sută dintre jucătorii prezenți la Marele Bal ducându-și traiul și câștigându-și mălaiul în campionatele din Europa.
Să trăim spectaculos și intens, prietene microbist, și ce ne-a mai rămas din acest Carnaval, că ff curând ne trezim din visare, siliți să ne întoarcem în Liga-Mocirlica!
George PLAURIAN