Fotbalul mare se joacă, cică, între extratereștri și galactici. Precum azi și mâine în Brazilia îndurerată de ratarea finalei, plus stăpânită de amarnică gelozie pentru prezența pe Maracana a marii rivale din vecini. Nemții au cea mai bună cotă după fulminantul lor marș semifinal de panzere ucigătoare, însă putem fi siguri că argentinienii vor arăta ce nu au prea făcut până acum, având de apărat și onoarea unui întreg continent înnebunit după jocul necomputerizat.
În fotbalul mic, joacă pentru trofee echipe care numai prin nume amintesc de înălțimi nepământene. Steaua și Astra au disputat a doua finală mioritică a anului pe o Arenă Națională prea mare pentru un interes așa de mic, ceea ce a dat apă la moară fanilor care s-au găsit să protesteze împotriva importului de o altă competiție. La cum au arătat tribuna și însuși meciul din Supercupă - cu prea puține momente de alungat plictisul- , Cupa Ligii chiar se anunță ca un fel de frecție la piciorul de lemn al rătărilor pe bandă rulantă în fața porților fotbalului ăla mare, care ne mai ține un pic să facem audiență televiziunii naționale.
Două goluri frumoase (mai ales cel la care Tănase și Chipciu și-au justificat cota), revenirea lui Fatai, isprăvile lui Lung și Budescu la penaltyuri sunt cam singurele întâmplări reținute înainte de ne lăsa duși de Morfeu. Prea puțin pentru primul oficial al unui sezon de la care oricum nu aveam cum aștepta saltul promis de noua trupă federală. Apropo, tocmai ne-am procopsit cu șef de import peste arbitri. Cam bizară această lepădare de Deacon(u) pentru un staroste venit tocmai dintre cei ce fac - zice folclorul și nu numai - daruri otrăvite. Așa să se producă, oare, rivoluțiunea trâmbițată înainte de acel martie al seismelor fotbalului românesc?
Romaniansoccer.ro