Privită cam chiorâș, oricum fără entuziasm, titularizarea lui Arlauskis s-a dovedit o variantă de avarie deșteaptă. Asta la greu, lituanianul închizând poarta nu contra vreunei echipe de prin
Coborâții din Deal, fiind cel mai bun jucător al înnoitei noastre campioane în meci de cupă europeană, câștigătoare în Norvegia după ce va fi trecut prin destule chinuri.
Petrolul a început tot cu victorie sezonul care contează, prin aducere de bani adevărați în visteriile cluburilor mioritice. Două goluri, ambele marcate de fotbaliști de import - unul cu nume de oraș brazilian, celălalt nigerian școlit în Israel. Singurii neaoși din din trupa ploieșteană s-au dovedit mai activi în fața microfoanelor decât în careul albanezilor.
Nici CFR-ul nu a debutat chiar strâmb, un egal cu sârbi nefiind nicând rezultat de rușine. Dar mai nimic nu amintește de echipa colecționară de trofee, participantă în grupă europeană - de afacerea fotbalistică clujeană de mai ieri. Și pe Miriuță tot un străin (alt nigerian) l-a făcut să creadă că poate trece de Jagodina.
Ce vor să sugereze rândurile de mai sus? Simplu, că din tot ce a fost în trei meciuri ale reprezentantelor noastre ne-am ales , dincolo de rezultate, cu o singură "țâșnire" din izvorul de talente
de Românica. Ca să rămânem la Steaua, concluzionând însă via Ploiești sau orașul de pe Someș, lui Chipciu nu
i-a ieșit nici când a driblat portarul. Sânmărtean a dat iarăși pase de maestru, dar era să o c
omită în defensivă. Doar un puști a meritat smulgerea unei exclamații de mare admirație de la nașa mea (care nu se omoară după fotbal, dar când se uită la el dovedește ochi priceput) - "e bun și Iancu ăsta!". Execuția de la Strømsgodset a fost a la Dobrin, Dumitrache sau Mutu, fotbaliști de rasă rară, altfel la fel de năbădăioși cum s-a arătat de la început acest Gabi Cristian. A fost, veți spune, și a la Hagi, dar nu-l putem compara cu cel care i-a șlefuit talentul până când Iancu nu va prelua de la "Rege" și supunerea la rigorile vieții de fotbalist profesionist.
Cu o floare neputându-se face primăvară, însă nici națională, această
ieșire în față (inclusiv la propriu - bravo lui Gâlcă pentru curajul folosirii ca atacant) bucură dar și pune pe gânduri. Foarte bine că Arlauskis, Nepomuceno, Tamuz sau Ogbu pun umărul la posibile calificări românești, fotbalul de club e cel mai internaționalizat business. Numai că ne așteaptă iar la cotitură grecii, ungurii și alții, Viitorul nearătându-se deloc în roz decât, poate, dacă ne referim strict la echipa cu respectivul nume.
_