Cum nu au avut vrăjmași de cealaltă culoare cu care să se ciondănească, steliștii fiind dedați la meciuri de altfel de Ligă, suporterii giuleșteni s-au luat la bătaie între ei și s-au răzbunat pe niscaiva bunuri imobile fără legătură cu fotbalul. Rapidul din teren n-a fost nici el mai breaz, ieșind din nou transplantată Cupă după un meci cu echipa de tineret-rezerve a campioanei, în care Keșeru a dres stângăciile coechipierilor cu tuleie. Nimic nou, așadar, sub soarele Podului Grant. Doar zvonuri care mai de care, precum cel proaspăt cu venirea unui alt posibil salvator, moldovean deja implicat în afaceri mioritice, spre deosebire de arabii sau italienii tăiați de pe lista iluziilor.
Iluzorie n-a fost, în schimb, apariția în tribunele reduse din rațiuni de securitate a lui Ze Maria, brazilian cu 25 de jocuri la națională. Dar și asta pare de domeniul prafului aruncat în ochii lumii, în condițiile în care, a mărturisit Daniel Pancu, în Giulești continuă să se practice fotbal amator, jucători uitând și cum se scrie cuvântul primă! Frumosul imn - "Suntem peste tot acasă / Porțile ni se deschid..." - sună bizar pentru clubul ce este amenințat până și cu alungarea din propria casă, făcându-I să se răscolească în morminte pe Păunescu, Colea Răutu, Pittiș, Mincea Geamgiul și toată mulțimea fanilor, mai mult sau mai puțin faimoși, care au trepidat lângă șine chiar și în ritm de ABBA.
Nimeni nu se înghesuie să preia Rapidul, deși oameni cu putere și bani ar mai putea scoate ceva din ceea ce încă reprezintă un brand. De pildă, Elena Udrea are și cu ce (între altele, e proprietară a vreo 850 000 mp teren agricol, a luat recent 255.000 de euro pe imobile, și-a împrumutat firme din portofoliul personal cu aproape un milion - în aceeași monedă), și ar avea de ce: suflarea vișinie înseamnă un potențial electoral cu mult peste ce a reușit să adune partidul său și al șefului dumisale. Chiar, doamnă Nuți, nu vă gândiți că un asemenea brand v-ar putea impune mai ceva decât frunza aceea pe care ați cheltuit o groază de bani? A, da, aceia nu erau din buzunarul dumneavoastră, dar poate umblați acum și la acesta, salvând un club-simbol și asigurându-vă de popularitate și recunoștiință, mari și adevărate.
Sigur că, la cum s-au dovedit politrucii noștri de tip nou, un asemenea gând e de domeniul iluzoriului. Însă la câte himere au plutit deasupra Giuleștiului, ce mai contează una?