Introvertit cum îi e felul, Alexandru Mățel a tăcut destulă vreme, părând nepăsător față de ce dădeau din casă șefii săi apropo de tratativele eșuate pentru prelungirea contractului cu Astra. Până la urmă însă,
Digi l-a scos din muțenie, reușind să-i smulgă o declarație în care
jucătorul ploieșteano-giugiuvean cu cele mai multe meciuri în națională spune lucrurilor pe nume și din punctul său de vedere. Recunoaște că l-au durut vorbele alea, cum că nu mai e nevoie de el și ușa i s-a închis în nas, dar acum trece peste ele, fiind doar întărit în convingerea dispariției căii de întoarcere. Cu pertinență, el recunoaște "îmi doresc să plec, dar dacă nu se va putea mă voi pregăti şi atâta tot. Am un program dat de cei din conducerea clubului, pe care-l respect şi pe care îl urmez în fiecare zi". Ceea ce chiar putem fi siguri că se va întâmpla, Mățel fiind de un profesionalism dovedit, cei ce-l cunosc mai bine fiind realmente impresionați de modul în care forțează autodepășirea ("mai rar un fotbalist care să creadă cu așa încrâncenare în steaua lui, dispus să facă absolut totul pentru a o atinge - chiar atunci când nu își mai simțea piciorul și unii îl vedeau terminat după accidentări grave", depune mărturie un fost ofițer de presă la Astra, jurnalist de notorietate).
Îndrăzneala asta a salariatului lui Ioan Niculae, de a vorbi... fără aprobare, l-a înfuriat vizibil pe alt stipendiat al aceluiași nabab. În loc să încerce o cale de împăcare în relația patron-jucător (unul reprezentativ pentru o întreagă grupare!), președintele Gheorghe l-a taxat pe Mățel ca fiind "plin de fițe", un nerecunoscător față de clubul ce ar fi cheltuit cu el mai bine de un milion. Trecând peste amănuntul că treaba cu
fițosul i se potrivește teribil chiar fostului șef de la Vamă (care conducător de club se arată mai spilcuit?), am avea o seamă de întrebări pentru Dinu Gh.:
- 1. Presupunând că socoteala cu investiția în respectivul fundaș e corectă, cât a avut de câștigat Astra prin prestațiile lui, în campionat sau (grație notorietății) la echipa reprezentativă?
- 2. A aflat dânsul cum s-a descurcat Mățel prin Germania în perioada pre-Gheorghe la Astra, când medicul, clinica unde își oblojea rănile din teren îl tratau "pe cuvânt", fără ca facturi anterioare să fi fost achitate de club?
- 3. Cum își poate permite fotbalul românesc să renunțe așa ușor la propriile produse de top, importând în schimb cu nemiluita numai pe bază de mercurial avantajos, poleit cu cărți de vizită încropite de impresari pricepuți? (Apropo, posibilul înlocuitor pe postul de fundaș dreapta ar fi un... grec - "mortul în casă" pentru Pițurcă?!).
Nu putem băga mâna în foc, nu este cu totul exclus să aibă partea sa de dreptate și conducerea pricopsită recent cu primele trofee din istoria clubului apropiat de Dunăre,
cel mai internațional dintre astrali arătându-se prea înverșunat în tentativa sa de a primi ceea ce consideră că i se cuvine. Cazul acesta este însă oricum simptomatic pentru actualul tablou al fotbalului românesc: Mățel nu e vreun... mezel produs în fabricile de la Zimnicea sau de aiurea - ceva de domeniul ecologiei propovăduite pe moșiile celui mai avut român. Este vorba doar despre un tânăr care vrea să știe pe ce cai își joacă viitorul, crezând neabătut în steaua lui.