Lume multă pentru un meci cu adversar fără firmă. Puști destui, la fel și reprezentante de sex frumos. "Atmosferă fantastică" după antrenorul campionilor din țara care a avut un Olav devenit mai întâi campion olimpic și abia apoi rege. A fost, una peste alta, cadrul ideal pentru ca o echipă să își facă treaba. Steaua și-a făcut-o (tot așa... una peste alta), a câștigat și returul cu norvegienii, merge mai departe.
La ce are acum, cu ce a mai rămas după atâtea plecări
la bani adevărați, trupa din Ghencea n-a arătat rău. A fost cam băgată-n corzi în prima jumătate de oră, dar poate că tocmai asta a gândit Gâlcă, preocupat mai întâi de conservarea avantajului luat în deplasare - să își lase adversarul să se năpustească, și să-aștepte la cotitură după ce i se va fi terminat
benzina. Finalul de repriză și cel de meci au demonstrat că Steaua s-a prezentat cu temele bine făcute, valorificându-și superioritatea de grup și cea individuală a unor Tănase, Vardela, Chipciu sau a acestui Arlauskis la a cărui achiziționare nu puțini strâmbau din nas.
O seară agreabilă, încheiată cu bine de campioană. Bat însă (Ak)tobe de avertizare și, ca o simplă părere, nu neapărat lipsa vârfului de careu pare marea problemă a sa - tocmai e răspândită vestea achiziționării lui Lemnaru. Ea ar fi de rezolvat urgent prin zona în care a jucat actualul antrenor, cea rămasă fără cuplul-cheie Bourceanu-Pintilii, și mai îndărăt. Ce s-ar întîmpla în caz de eventuală dublă indisponibilitate la nivel de fundași centrali? Pușchea pe limbă!
RomanianSoccer