Cu o căruță - sau măcar un cărucior tip supermarket - de goluri date de trei dintre ele, echipele ce ne țin agățați de Europa pot crea iluzia unor probabile calificări facile în săptămâna asta internațională. Însă cei mult împuținați în tribune de căldură și alte griji mai pământene, iar în fața televizoarelor de către bătăliile absconse ale cabliștilor trebuie să băgăm cu picioarele în apă rece spre a reflecta tot la rece asupra a ceea ce am văzut dincolo de "duzina" adunată de Steaua+Petrolul+Astra. Fiindcă adversarele acestora n-au arătat mai nimic, CraiOlguța fiind doar umbra palidă Craiovei Maxima, echipa Botoșaniului apărând deja drept o candidată Grozav(u) de serioasă la retrogradare, în timp ce Brașovul joacă hora gafelor.
E drept, cele trei s-au descurcat prin infernul caniculei, Mutu și compania rezolvându-și cel mai repede treaba. Campioana a pus și ea piciorul în prag din start, pentru ca execuția de maestru a lui Sânmărtean să-i trimită categoric mai apoi în banca lor - din ultimele rânduri de
clasă A - pe gălăgioșii olteni. Astra a reușit scorul de maidan spre final, însă asta după ce portarul și un fundaș de sub Tâmpa s-au făcut de râsul curcilor oferindu-i pe tavă lui Găman șansa primei "duble" a carierei atât de atent supravegheate de către Pițurcă.
Mai nimic vine, așadar, din fotbal. Bine-bine, dar de unde până unde aurul amintit în titlu? Ei bine, șugăbățul antrenor etichetat pe undeva drept cel mai tare din oraș, adică dumnealui Grigoraș, a spus-o cum nu se poate mai realist după meciul de
bara-bara cu a patra echipă (încă) în Europa - cum că sunt de felicitat doar fetele de la handbal. Deci, nu
pandurii săi ori, l-am completa, întregul fotbal rămas cu tot mai puțini privitori după ce a ajuns să fie transmis și comentat la nivel de televizie diletantă. S-a mai născut un miracol românesc, produs într-un sport ce părea în moarte clinică, determinat în bună măsură de copilele din Centrul de Excelență aflat chiar în orașul defunctului Oltchim.
Aflăm așa, peste noapte, de o nouă Cristina Neagu în handbalul lumii, de anonima antrenoare Bora. Începem să vărâm la cutiuțele memoriei nume ca Bianca Bazaliu, Lorena Ostase sau Cristina Laslo. Ne minunăm de incredibila diferență, 11 goluri, pentru o finală mondială, susținută în companie nemțească - unde se mai pomenește astăzi ca România să fie (zdrobitor!) peste Germania? Șoc, bucurie, dar și o strângere de inimă încercând să anticipăm ce se va alege de asemenea
comori, descoperite numai când s-a ajuns la aur de către națiunea preocupată de altfel de minune (Adi) sau de... look, nu numai tv.
Să le îmbrățișăm pe campioanele lumii măcar acum, până nu le uităm, reîntorși tot la mai nimicul fotbalului mioritic. Bravo fetelor, să auzim de bine!
George PLAURIAN