Am avut rezerve la momentul respectiv, când destui făceau pe moraliștii, infierând cu un fel de regăsită mânie proletară cutezanța unui fotbalist de a merge direct la vestiar, fără a mai
bate cuba cu cei de pe bancă. Intuiam că nerespectarea ritualului importat din volei nu însemna neapărat vreun ifos de vedetă. Dar adevărul pe care-l dezvăluie acum cancan.ro este mult mai crud decât ne imaginam: a recidivat cancerul soției lui Sânmărtean.
E greu să mai găsești cuvintele potrivite în asemenea momente, în care drama omenească este la fel de apăsătoare pentru oricine, idol sau simplu muritor. O trăiește fiecare în felul său, inclusiv muncind (jucând) cu inima strânsă sau nemaiavând mintea la nimicuri precum bătut palma cu ai săi la
sfârșitul programului. În fond, și marii fotbaliști sunt tot oameni ca oricare... Să încercăm să-i înțelegem cu adevărat atunci când gesturile lor par niște teribilisme, așa cum s-a întâmplat recent în cazul lui Lucian. Căruia nu putem să-i urăm decât să aibă tărie, asigurându-l că mai avem nevoie să ne desfete cu pasele lui măiestre, cu driblingurile a la Dobrin, cu execuțiile de manual.
Iar dacă mai e nevoie să demonstrăm că graba strică treaba - inclusiv în comentarii, aprecieri, declarații mânioase -, am avea o întrebare pentru cei ce au luat poziție vizavi de plecarea directă a lui Sânmărtean la vestiar: nimeni, nici măcar un anume altfel combativ domn
gheneral, nu a observat atitudinea similară avută deunăzi de alt capricios al fotbalului nostru? Schimbat în meciul cu Brașovul, Costantin Budescu a luat-o șontâc-șontâc drept spre cabină, cu camera pe el, fără ca
mânia proletară să fie resimțită mai apoi de astral, precum în cazul stelistului. Păi, e corect?!?