E treaba
musiilor să plângă pe umărul fotbaliștilor de la Lyon (& Sain Etienne), despre care presa lor nu scria în tonuri rozalii nici înainte ca Gourkuff-ii cu nasul sus să suporte așa corecție tocmai de la niște "novici de la sat". A noastră treabă e să ne ridicăm frumușel în piciorușe, salutând cu pălăria neapărat scoasă prima victorie de club mioritic la franțuji acasă - stima noastră și mândria, Astra, Niculae, România!
Ne pare rău pentru vulcanicii suporteri ai
lupilor, cei galbeni (dar în fapt destui negri, cu unul-doi români printre mercenari de peste mări și țări) puși cu botul pe labe de agresivii Zagrebului, dar truda de Sisif a lui Mutu nu poate stârni emulație microbistică precum acest 2-1 din Franța. Condusă la pauză, echipa "de la sat" - care joacă la Giurgiu și încă trăiește, adică se pregătește, chiar în orașul Petrolului - a terminat
en fanfare. Introducând un jucător de creație braziliană în locul unuia cu rigurozitate de mecanism japonez, însă cam lipsit de fantezie, Isăilă a făcut mișcarea care-l confirmă drept
sculă de antrenor. Cu De Amorim în loc de Seto și eliberată de orice apăsare tactică defensivă, Astra a zburdat, într-o entuziasmantă repriză secundă, pe un faimos Stade Gerland, unde s-a arătat, aproape incredibil, mult mai în largul său decât pe anonima arenă a Botoșaniului.
Enache s-a dovedit o dată în plus cea mai importantă achiziție din ultima vreme, dar uitați-vă cine îl face om (de fotbal, în rest fiind meritul său deplin) pe Ioan Niculae - cuplul incomozilor săi Fatai și Budescu. Dacă pe
iubitorul de sarmale l-a mai cruțat de la un timp de "înțepături", nigerianului i-a atras deunăzi atenția asupra așa-ziselor aere de vedetism. Mai lipsea să intre indezirabilul Mățel ca nababul de Zimnicea să priceapă, poate-poate, cât de bizar e să-ți faci albie de porci angajații de pe câmpul de fotbal, pe care chestiunea
muncii cu omul se pune altfel decât pe nesfârșitele câmpuri agricole ale sale.
Uităm însă acum, cel puțin o zi, de asemenea amănunte- prea prețioasă este victoria din Franța. Doar despre primele promise și mereu întârziate nu uităm: sunt binemeritate,
bravo Astra!
George PLAURIAN