A fost o pâine de mâncat la greci, în condițiile date. "Tricolorii" au știut să speculeze momentul, s-au revanșat și bravo lor!
Cel mai expansiv dintre membrii delegației noastre fotbalistice s-a arătat (dacă-l dăm deoparte pe tinerelul care mai are de tras, de ținut de cuvânt, până să se impună ca președinte respectabil) însuși selecționerul. Zâmbăreț cum nu prea îi este felul, Victor Pițurcă n-a preamărit, totuși victoria, lansându-se cumva în tirade de
umflare a unui succes asupra unei foste campioane continentale, participantă la recentul Mondial etcetera. Profesionistul care, fără doar și poate, se află - oricât ar enerva încăpățânarea sa definitorie - știe că nu a răsturnat nici un munte trecând de o trupă a altuia mai faimos decât el. Grecia de azi (sau, mă rog, de ieri, de duminică) e în creștere numai pe plan economic, după ce a amenințat cu prăbușirea întreaga UE, cu fotbalul stând... viceversa, la moment de schimb de generații și antrenor.
Urâțit din start și nespus prin hăul din tribune, spectacolul a fost sublim dar a cam lipsit cu desăvârșire și pe gazon. Imaginea de la intonarea imnurilor a fost elocventă: lipsiți de energia transmisă dinspre fani, 22 de bărbați se arătau ca niște salariați reîntorși luni dimineață la serviciu, nicidecum asemenea unor soldați în tranșee înaintea primelor schimburi de focuri. Și era vorba, totuși, de un meci pe puncte importante într-o cursă de calificare...
Românii și-au (re)intrat mai siguri pe ei în pâine, îndeplinindu-și
obligațiile de servici cu o îmbucurătoare dezinvoltură. Penaltyul scos de Chipciu și transformat de Marica a lămurit destul de repede cum stă treaba de astă dată, numai trufia căpitanului, care l-a iritat pe arbitru și i-a adus o eliminare socotită de el însuși inadmisibilă la experiența sa, aducând fiori reci în coloanele microbiștilor. Altfel, Ciprian a fost și util, și mobilizator prin vorbă și faptă (a venit și-n careul lui Tătărușanu, intervenind inspirat la o fază din primele minute). Una peste alta, formula aleasă n-a arătat rău, putându-se afirma că mecanismul a funcționat - de la veteranul Raț până la debutanții Enache și Prepeliță. Că am fi vrut să-l vedem și pe Budescu, vedeta liderului, e altă gâscă-n altă traistă.
Important rămâne gândul la ceea ce a adus această victorie, pe lângă punctele care fac din România o favorită indiscutabilă la calificare. Succesul obligă, parcă, mai mult ca în alte ocazii, venind într-o grupă - să fim sinceri - mai ușoară decât oricând. Orice pas greșit de acum încolo ar echivala cu o mică-mare catastrofă pentru un fotbal ce se zbate între neajunsuri de tot felul. Ne place sau nu de
stilul Pițurcă, numai de plecarea selecționerului nu avem nevoie acum! Doar văzând ce se întâmplă prin preluarea "din scurt" a Greciei de către Ranieri și e suficient să ne amintim de vorba aceea cu schimbarea stăpânului - bucuria nebunului...