Sigur că, la vârsta sa, șeful produs de cutremurul fotbalului din martie nu are nevoie de vibrator pentru a trăi partea plăcută a fibrilațiilor. El simte până și vibrația altora, ba chiar și pe aceea "aparte dintre jucători", cum s-a grăbit să se destăinuie pe site.
Mândru nevoie mare (mai ceva decât autorii direcți ai victoriei din Grecia) pentru debutu-i prezidențial pe plan internațional, tânărul Burleanu își mărturisește frenetic senzațiile trăite în hăul tribunelor elene, fără a lua seama la amănunte de DEX, conform căruia vibrație înseamnă - la figurat - înfiorare, freamăt, oscilație, zbârnâit sau un fel de tremurătură. Ceea ce i-ar putea face pe unii microbiști să conchidă, după citirea pe nerăsuflate a aceastei tentative de analiză pe care nu a cerut-o nimeni, că
tricolorii au trebuit să zbârnâie cu spor pentru succesul asigurător pe drumul calificării. Și să treacă, precum în zicerile Eminescului, prin "ce mai freamăt, ce mai zbucium", de vreme ce de la nivelul de sus al Casei Fotbalului se pomenesc catalogați drept eroi, datorită abnegației dovedite, cică, în condiții grele. Să avem pardon, dar în afară de rămânerea în 10, numai de împrejurări dificile nu ne putem plânge -
focul la ei, cum ar exclama un veteran al antrenoratului, asta a fost!
Victoria e prețioasă, i-am dat onorul cuvenit, însă a vorbi de eroism în meciul cu cea mai
subțirică, nevinovată trupă grecească pe care am întâlnit-o în ultima perioadă însemnă cel puțin o exagerare. Cum ar fi și aceea de a-l socoti cumva, pe cale de antiteză, un trădător de neam pe Viorel Moldovan după umilința suferită la U21 în fața nemților. Chiar, se va grăbi și de data această domnișorul Burleanu să purceadă la analiza la fel de vibrantă? Așteptăm cu sufletul la gură,
înfiorați și
zbârnâitori, cugetările profund prezidențiale după
dezastruosul 0-8. Și mai ales acțiunile acelea promise din iarnă, în locul cărora ne-am ales până acum doar cu una, ce-i drept la nivel reprezentativ, de acceptare a pretențiilor pecuniare ridicate de jucători.