A fost și va rămâne de pomină povestea noului debut stelist în grupă europeană. Un meci dintre acelea care nu se văd decât rar, la care privești și nu-ți vine să crezi, iar după ce te trezești a doua zi dimineață te ciupești până deștepți tot microbistul din tine - chiar s-a întâmplat! Păi cum, să te scape nu o dată, ci de vreo șase păcate comise o repriză și-un pic, doar milostivenia divină sau numai faptele de adevărat înger păzitor ale lituanianului în care prea puțini credeau că-l poate face uitat pe Tătă, apoi să dai tot atâtea goluri câte rataseră adversarii?!?
Cică pauza e un sfetnic bun - de data asta a fost unul nebun de-a binelea. Dar ce frumoasă nebunie, mereu să fie... Și cine putea să dea semnalul incredibilei reveniri dacă nu magicianul despre care tocmai s-a făcut public că numele i se scrie cu ă, deci Sănmărtean? A fost de ajuns o execuție la care și coechiperii privesc ca vițelul la poarta nouă, dumirindu-se abia după ce mingea intră-n plasă, pentru o redeșteptare, să nu ne ferim de cuvinte, mi-ra-cu-loa-să!
Gâlcă tocmai forțase, sacrificând un fundaș pentru încă un atacant, ceea ce avea să ateste că nu degeaba a fost Costelinho "furnica" unei trupe valoroase și s-a școlit printre prețioșii iberici. După peregrinări infructuoase, Rusescu s-a arătat ca pește-n apă, marcându-și convingător revenirea. Iar lui Keserü ce nod în papură să-i mai găsești când scoate penalty, rupe echilibrul numeric, face hattrick în unsprezece minute și mai și izbutește pasa năucitoare, cu călcâiul, pentru scorul final? Un 6-0 neașteptat înainte de meci și, mai ales, după acea primă repriză în care Steaua părea neputincioasă, sortită eșecului și oprobiului galeriilor (nu ați fi părăsit, iarăși, ostentativ stadionul, mai dragă "fracțiuni"? - până la urmă... noroc cu suspendarea).
Poate că unii vor da să privească chiorâș rezultatul, fiindcă Aalborg asta nu-i vreo sculă de echipă. N-o fi, dar tocmai trupa daneză a năruit visul cel mare al lui Dinamo Zagreb, luna trecută. Iar croații sunt cei ce au scos Petrolul din Europa 2014, pentru ca nu mai departe decât ieri să umilească altă reprezentantă a României fotbalistice și a celui mai avut dintre noi. Jucăria lui Niculae a făcut-o de oaie, arătându-se mai stricată decât toate limuzinele sau aeroplanurile (deocamdată în machete) aruncate la coș de odrasla nababului.
Eroică în Franța, rușinată mai aproape de fruntarii, cu goluri de curtea școlii primite joi - oare care-i, cu adevărat, Astra? O consecuție enigmatică (1-4 la Cluj-Napoca, 1-5 la Zagreb), care nu poate fi pusă nicicum pe seama arbitrajului sau a purei întâmplări. Să se afle "cheia" prin zone de... bancomat? Nu de alta, dar numai dinspre Steaua s-a aflat că patronul a umplut conturile chiar înainte de această seară greu de uitat in grupe continentale...
RomanianSoccer