Ce să mai conteze un miliard, mai ales unul de lei vechi, în zile de bătălii pe sume mult mai amețitoare, din bani adevărați (iar asta nu în sensul nefabricați clandestin, precum s-au făcut deunăzi la Românica)? Chiar așa, ar trebui să ne zgâim la ce se petrece prin cupele europene, spre pildă pentru a ne umple de respect față de modul în care nu s-au făcut de râsul curcilor Ludogoreții, cu al nostru Moți pe post de singur cunoscut de către galacticii din Madrid, de pasator la gol, dar și... atentator la prea scumpul și gelatul Ronaldo. Acolo bani, nene, ca să nu mai vorbim de ce-l așteaptă pe Reghe dacă o "pune" cu Al Hilal - un milion de euroi pentru trofeul cel mai prețuit de arabii care-i țin tot neamul în puf și cele Rolls-uri!
Ce mai e un miliard vechi, nici ăla întreg, și de ce să ne aia grija de el într-o zi în care adevăratul microbist are alte preocupări, gen ce - și pentru cât - vor izbuti să facă stelarii și astralii noștri? Ei bine, cu riscul de a părea obsedat de o nimica toată, nu socot că putem trece așa ușor peste ultimele pedepse date de Comisia de Disciplină. Dacă Grigoraș e taxat, cu prea multe etape și cu ceva din salariul personal, pentru vorbele sale, trei cluburi plătesc oalele sparte de alții. De unii, tot mai puținii, dintre cei care încă merg pe stadioane. De fanii proprii și personali.
Ploieștiul e în top și după ce Petrolul a scăpat de Astra din coasta sa (din "9 mai"). Galeria nu-l mai trimite în uie pe Niculae, nu mai sparge geamurile autocarelor cu angajați aduși de prin Zimnicea - doar sunt atâtea alte ținte pentru refulări, la tot pasul, nici măcar renumele lui Hagi neputând fi un obstacol în calea eliminării de ejecții orale sau niscaiva răzbunări materiale. Cu a patra parte din cele 600 de milioane (vechi) puse în cârca clubului prahovean s-a "procopsit" și campioana, ultima pe proaspăta listă de amenzi fiind trupa cea mai pedepsită de însăși Doamna Viață a Fotbalului. Tot 15 000 (noi), ca Steaua, are de dat acum la bugetul comun echipa ce-i într-atât de peste tot acasă încât s-a cam trezit mereu pe drumuri, fără griji și fără bani, ca la 20 de ani - noroc cu grătarele pe care eterna "variantă de sacrificiu" Rada încearcă să mai încingă spiritul de pe vremea când nu era pește ca stavridu’, nici echipa ca Rapidu’.
Una sută cincizeci de milioane în lei vechi nu reprezintă mai mult decât valoarea unui fir de iarbă prins, cu noroc sau ghinion, de vârful ghetei unor Chipciu sau Budescu în zi de cupă europeană. Dar pentru puștii din Grant, ca și în cazul copiilor de prin Ploiești sau alte zone de București care visează să ajungă și ei Acolo, banii ăștia puteau să asigure măcar umplerea parțială a burților rupte de foamea ce bântuie Giuleștiul - și nu numai Giuleștiul. De aceea, chiar în asemenea zile de Ronaldo, Messi, Keșeru sau Fatai, tot gândul la fotbalul nostru cel de toate zilele și interminabilele chinuri ne macină: până când vom merge, câți vom mai merge, la meci doar pentru că, de fapt, avem (unii dintre noi) propriul... meci, fără legătură cu ceea ce se petrece în teren?
RomanianSoccer