E lucru mare să-ți vezi lungul nasului și să faci ciocu' mic când e cazul. Așa cum tocmai am procedat, mulți dintre noi, după ce am fost siliți să urmărim neputința ambelor reprezentante de a aduna măcar un punct, acolo, într-o aceeași seară, pentru coeficienții de țară. Mai ales Astra a dezamăgit, trecând de la sublimul pe care cel puțin comentatorii tv se întreceau să-l evidențieze în jocul ei din prima jumătate de oră la ridicolul încasării unor "boabe" de curtea școlii. Dar și Steaua a plătit pentru - să numim cu blândețe - naivitate, primind minimum un gol de râsu'-plâsu'. Asta e, ăștia suntem, iar măcar acum până și șefii echipei cu cei mai puțini suporteri și-au turnat cenușă în cap, recunoscându-și erorile în formarea lotului lui Isăilă.
Alții de pe la noi o țin, în schimb, într-o veselie cu răspândirea ideilor lor fixe, de parcă îi mână necuratu' la făcut pipi numai împotriva vântului - un "sport" în care campion s-ar putea pretinde, de pildă, Marian Rada. L-am admirat pentru incredibila-i tărie de a rămâne mereu pe baricade în Giulești. L-am căinat în momentele în care era aruncat ca o măsea stricată la cioară (aceea din implorația copilăriei, cu dintele de fier, pentru ros boabe cu el, în locul celui de os scos). Însă măcar de data asta, și sigur nu întâia oară, chiar a sărit pârleazul veșnica manta de vreme rea a Rapidului!
Gestul unui nesăbuit al peluzelor, de a arunca cu coajă de anume simbol continental către un fotbalist din respectiva arie geografică, era unul numai nimerit pentru a proceda barem la lăsat ciocu' mic, dacă nu absolut de blamat. Dar dumnealui Rada chiar se socoate mai plin de haz decât Nenea Iancu, Mușatescu și Arșinel la un loc și iată-l vorbind, ba chiar scriind, cu pretins umor pe seama trăirilor bietului Wellington. Mai lipsea să-i cânte melodia aia cu "Suzana/mi-a furat banana"...
Ținând morțiș să se arate spiritual (și) în asemenea împrejurări, antrenorul prea obsedat de spiritul Rapidului - sau de ideea de a rămâne favoritul peluzelor? - nu reușește altceva decât să etaleze din nou… talentul în acea miștocăreală de doi bani care caracterizează lumea fotbalului nostru. Dar e mai simplu să faci haz de necazul altora, chiar al celor cu care ai umplut țara în loc să te îngrijești de propria pepinieră, decât să îți vezi lungul nasului, fie că privești sau nu în oglindă - aia de la Kiev sau Giurgiu, de exemplu, cea a Giuleștilor fiind numai cioburi de mult.
RomanianSoccer