Meciul din Finlanda a căpătat o miză sporită după semieșecul de sâmbătă. A devenit dintre acelea în care e viceversa ca-n vorba veche, fiind de scos pe pere ce s-a pierdut la mere. Și are o anume încărcătură în plus de vreme ce se dă ca sigură o veste: adio, Piți, și nu avem cuvinte - cică selecționerul a bătut până la urma palma cu șeicii, umplându-l de satisfacție pe Reghe la gândul posibilei răzbunări pe plan profesional.
Da, disputa de diseară s-a transformat dintr-un joc de abordat la modul relaxat, cum ar fi fost inclusiv dacă arbitrul nu oferea prea ușor faza fixă convenabilă modestei Ungarii (gol de portar, măcar pentru modul naiv în care Tătărușanu și-a ordonat zidul și s-a poziționat) într-unul ce poate conta consistent în ecuația calificării. Dar nici nu este unul de a fi sau a nu fi la un turneu final, Bölöni de pildă susținându-și disponibilitatea de preluare a naționalei prin garantarea calificării indiferent de ce va fi în țara celor o mie de lacuri.
Da, e acum un meci neapărat de văzut. Concret, ce vom avea de urmărit? În mod cert, multe schimbări, mai ales în ofensivă, unde doar solistul de pe Arena Națională pare sigur de dublă apariție în trei zile. Și haideți să sorbim din pahar de optimism, așteptând ca Tănase să se arate mai mult decât un... Dodel sau Stancu să mai închidă o dată gura răutăcioșilor, fiind precum pisica aceea blândă care zgârie rău (doar nu degeaba i s-o fi spui lui Motanul). Rămânem cu România, nu-i așa?!
Ceva este sigur că nu vom mai vedea diseară. Ceva de care, de fapt, nici nu a prea luat la cunoștiință, cu proprii ochi,asistența - record din fața televizoarelor, postul nostru național defilând și în ziua de azi cu politica struțului. Nu vom mai avea parte de "zonă de război", "iad în tribune", "momente de groază", "violențe sălbatice". De bătăi ca-n șapte păcate. De sânge. De victime nevinovate.
Pentru că în Finlanda nu se dau bilete la preț redus galeriilor de meserie, nu există BGS, nici un președinte federal ce-și laudă mai întâi organizarea pentru a reveni imediat cu comunicat de înfierare a vandalismului - fiindcă acolo, pur și simplu, sportu-i sport și legea-i lege, vom vedea în seară de marți ceea ce nădăjduiam, cu naivitate de simpli iubitori de fotbal, să rămână și întâlnirea cu Ungaria: un meci, mai mult sau mai puțin important. Cum nu s-a întâmplat, seara de sâmbătă trecând în amintire drept una din cele mai negre din istoria naționalei României nu prin rezultat, cât datorită scenelor de coșmar din tribune, unde - nota bene! - nu tradiționala rivalitate extrafotbalistică a precumpănit, ci s-au bătut îndeosebi... români cu români! Ceea ce demonstrează, a mia oară, că unii merg la stadion pentru meciul lor penibil, fără de legătură cu ceea ce se petrece pe teren. Chiar să nu se poată scăpa de ei, să vedem fotbal și atât, mai bun sau mai prost, cum va să fie în seara asta?
RomanianSoccer