Ca muierea din poveștile bunicilor, aia prinsă de durerile facerii pe câmp, la sapă, apare tinerelul președinte federal în treaba asta cu schimbarea de la națională. La fel de nepregătit, doar că masculul contemporan era la muncă între două avioane, ca însoțitor de lux la unsprezece reprezentativ și ditamai specialist în problemele rudei sărace a fotbalului.
Continuând cu populismul care i-a adus suprinzătoarea ascensiune, domnul Burleanu s-a repezit să împlinească voia mulțimilor exasperate de fixismul selecționerului, făcând însă,de fapt, tot jocul unui mare expert în tot felul de... jocuri. Păi cum vine logic treaba asta, să procedezi la altfel așteptata descotorosire și fără să te alegi cu absolut nimic din clauza contractului întocmit, cum-necum, profitabil inclusiv pentru federație, și - mai ales - într-un asemenea moment, când ai echipa unde se cuvenea în cursa calificării, înaintea derbyului grupei?
Se știe de la bunul(?) început al mandatului la Casa Fotbalului despre neiubirea de Pițurcă. Era clar și pentru zburătoarele ce se dedau la iarba stadioanelor noastre (mai puțin poate cele aciuiate prin Chiajna gazonului sintetic) cum că încrâncenatul antrenor e așteptat la cotitură, dar să-l lași să plece, acum, liber ca pasărea cerului nu poate fi decât o dovadă de manageriat infantil. Teoretic, s-a scăpat de ceva din greaua moștenire de la FRF. Practic, pe moment cel puțin, din toată tărășenia-afacere are de câștigat cel dus (alungat) spre mai bine numai pentru el.
Ok, Piți nu mai are dorit. Dar cum s-a asigurat spatele în atâtea luni, ce soluții viabile de înlocuire au fost puse pe cale în dosul ușilor închise? Împărțindu-și elanul tineresc între promisa revoluționare a fotbalului adevărat și susținerea pe mai departe a disputelor pe parchet, Răzvan Burleanu pare tot mai limpede o victimă inocentă a manevrelor puse la cale de ultimul reprezentant al Cooperativei situat într-o foarte importantă poziție federală. El, cel tânăr și neîncovoiat sub vechile odioase matrapazlâcuri, apare pe scenă, vorbind de nemaipomenite negocieri, dar păpușarul se bănuiește a fi altul.
Dincolo de orice speculații, realitatea crudă de la naționala României trebuie că apare terifiantă din afară: o echipă neînvinsă, cu mari șanse de calificare, e rămasă peste noapte - după al doilea succes în deplasare - fără antrenor! Se va apela, probabil, la o soluție de avarie, la o numire pe perioadă determinată. Chiar să însemne însă una ca asta o acțiune gândită, înscrisă în programul mult trâmbițat de revoluționare a fotbalului românesc? O fi, dar întrebarea nevinovată rămâne pe moment vizavi de persoana ce-și asumă sarcina trimiterii convocărilor pentru meciul cu niscaiva irlandezi. A, poate să o facă însuși numitul Chivorchian? Fugiți de aici, că dânsul nu a fost vreodată selecționer, nici măcar prin Cooperativă...