A, da, e meci diseară, deși am cam uitat de Danemarca în iureșul jocului la urne decis de Diaspora - ce răsturnare de scor, după dominare netă și avantaj clar pe tabela primei reprize de partea învinsului din final! A fost o dispută clar mai crâncenă decât tot ce se va putea produce azi, o încleștare ale cărei ecouri se vor prelungi și ale cărei efecte le vom simți pe pielea noastră. Inedită și chiar interesantă pare înscrierea unui "tricolor" de seamă în armata de cronicari ai evenimentului politic, comentariile pe blog semnate Ciprian Marica meritând căutate pe net, dacă nu cumva le-ați citit deja.
Dar să revenim la fotbal, al cincilea
duel Iordănescu-Olsen stând sub semnul dorului de revanșă al antrenorului cu stea de general (11 ani de la un bizar 2-5). Silit de împrejurări sau doar din dorința de a profita de caracterul de joc amical,
Daddy Chicken l-a titularizat pe puștiul din Marghita măcar prin numărul de pe tricou purtat cândva de-un Dumitrache sau un Răducioiu. Iar eventuala folosire a lui George Pușcaș, fie ea de mai puține minute, poate da semn că - dincolo de cvasiasigurarea calificării - ceva
se mișcă și la naționala noastră, în contextul schimbărilor profund uimitoare de pe scena internațională, aduse de Feroe, de Malta și nu numai de ele.
E meci de văzut, de acord. Însă apropierea lui nu are cum să abată gândul de la cea mai proaspătă dovadă de "ca la noi, la nimenea". Decizia de ieri a unui
organ, de a o întoarce pe a altuia, apare mai ceva decât răsturnarea de scor din
partida Iohannis-Ponta, aceasta producându-se măcar
pe teren, nicidecum la masa verde, precum în cazul Mureșan versus Rusescu.
Carevasăzică, o comisie a dat o pedeapsă drastică, după care la Recurs s-a conchis că fapta mai că nu a existat, cel puțin ca grad de gravitate, de vreme ce Măria-Sa Arbitrul a socotit-o sancționabilă doar cu cartonaș galben!?! Totul pălește în fața unei chichițe de regulament:
- și dovada video a faptei cu intenție (cot în organul văzului, aplicat cu o cruzime vizibilă de oricine nu are orbul găinilor);
- și realitatea că victima nu are voie să citească (darămite să urce la volan) și s-a ales cu placă de titan pe creștet, fiind osândit la purtarea de cască atunci când (chiar așa, când) va căpăta iarăși aviz medical;
- și regretul lui Kovacs, mărturisit public de "fluierici", de a nu fi acordat roșu direct;
- și antecedentele autorului faptei, definit de Mulțescu-SMURD drept un agresor prin excelență, care "nu are ce căuta pe terenul de fotbal"
Șeful de la clubul mureșean al lui Mureșan glăsuiește despre nevoia de respect total cuvenită literei legil, făcându-se a uita (că Stanciu e băiat școlit, inclusiv la... universitatea fraților Becali, deci nu-l putem suspecta de naivitate) de spiritul respectivei. Dar cu respectul datorat celor care mănâncă aceeași pâine ca și Mureșan, cu el cum rămâne, oare? Să nu ne ascundem după degete, fie ele de Zeiță legată la ochi: regulile din fotbalului românesc sunt cel puțin
a-na-cro-ni-ce! Prea permisive interpretărilor, regulamentele jocului se încadrează "de minune" (cum e turcul, și pistolul, nu?) într-un cadru legislativ de țară cu prevederi ce se bat cap în cap, cu îngrădiri dovedite inclusiv de proaspetele întâmplări din campania electorală. Iar dacă ele, prevederile, trebuie luate exclusiv ad-literam, așa cum pretind unii, de ce mai e nevoie de comitete și comiții - numai pentru a alege între o etapă sau două-trei de suspendare?
Dintre toate reacțiile de după Recurs, halucinantă de-a dreptul pare aceea a îndepărtatului de la șefia Ligii, conform căruia te faci pianist dacă nu vrei să te atace cineva!? Stai liniștit, Raule, ai făcut bine că ți-ai găsit rostul în fotbal, nu în muzică - o asemenea gândire nu poate etala decât una din două: ori manifestarea ramolismentului, ori dorința de a epata cu orice preț (fie acesta al grobianismului cras).
George PLAURIAN