Suntem la final de an, ceea ce ni s-a mai întâmplat fiecăruia dintre noi, în număr funcție de momentul în care ni s-a arătat această lume. Dar, la câte s-a petrecut de-a lungul și de-a latul lui, acest 2014 pe cale de ducă a fost unic pentru fotbalul nostru și am vrea să-l uităm cât mai repede, de am putea. Cum însă nu prea avem cum să ne spălăm creierele microbistice, ține Domn Mitică să ne-nveselească. Se știe care Domn Mitică - acela de care am fost
scuțiți la Ligă după amar de vreme (chiar, să vezi și să nu crezi, e primul sfârșit de an fără D.D. la
butoanele fenomenului!).
Cum vrea respectivul să ne scoată din durerea noastră de martori neputincioși la cvasifalimentarea fotbalului mioritic? Simplu, ținându-se de bancuri. Neputând respira fără microfoane și camere în jurul prețioasei sale persoane, fostul
Don Corleone se bagă singur în seamă, acceptând și rolul de bunic gata să deșerte sacul său plin de povești. Ce-i drept, ar avea ce să dezvăluie din decenii la rând în care nimic nu s-a mișcat fără de știrea lui. Dar, după propria-i gândire, plus rostire, nu s-au întâlnit hoții cu proștii ca să tocmai el să dea din casă. Și atunci, cum ziceam, ne spune bancuri.
Cel mai recent
produs de acest gen a fost, de fapt, o poveste despre cum, vezi Doamne, ar fi susurat D.D. un banc în urechea lui Nea Nicu al său - acela pe vremea căruia a dus-o, recunoaște, ca-n Pampas, fiind capitalist în plin socialism. Cică a luat "masa cu Ceaușescu", în calitate de mare conducător al măreței echipe Viitorul Scornicești, și primul președinte al românilor l-ar fi "pus" să-i spună un banc, misiune îndeplinită, deși "toți îmi făceau semne să tac" (cităm din textul publicat în Gazeta Sporturilor).
Nu reluăm aici bancul, fiindcă, în primul rând, e unul
răsuflat (iar cine este, eventual, curios nu are decât
să acceseze site-ul ziarului amintit), dar mai ales pe motiv de lipsă totală de credibilitate. Păi, există cineva dintre cei ce au apucat acele timpuri care să accepte că ditamai
cel mai iubit fiu al poporului i s-a adresat unui
oarecare Dumitru Dragomir așa familiar, "Băi Mitică"? Și oricâte
rele a făcut fostul conducător de partid și de stat, cu băutul (s-a demonstrat!) nu le-a avut, deci afirmația "vine Ceaușescu după ce mai trage o țuică" nu poate fi decât o poveste de adormit copiii neascultători. Iar faptul de a se fi "tăvălit toți de râs" nu poate fi pus în cârca clicii (castă închisă, aleasă bob cu... Bobu) din jurul dictatorului, ci pe seama celor care mai rezistă, încă!, în posturi de microbiști.
Ne tăvălim însă de râsu'- plânsu', constatând cât de jos pot coborî unii, doar de dragul de a fi băgați, în continuare, în seamă. Servindu-ne asemenea gogoși, lui Domn Mitică i-a crescut nasul, iar nouă – obida. Aceea de fi văzut un Pinocchio autohton la Ligă. Bine că se duce anul ăsta, de grele încercări pentru fotbal și nu numai!
George PLAURIAN