Latră câinii a pustiu prin Giulești, pe lângă șine. Doar ei, câțiva pripășiți jigăriți, par a mai popula locurile celebrei zgure de altădată, ale potcoavei de Grant alb-vișiniu, ale ceea ce se spune c-ar fi fost campioana unei mari iubiri...
Altfel, în curtea Rapidului aparent e liniște. Dar nu poate fi, pentru cei ce văd dincolo de gard, decât una de după tsunami (ăla care a măturat aproape două duzini de jucători, buni-răi, oricum rămași la greu) și de dinaintea furtunii ce va să vină, implacabil, în ciuda oricăror
morari aciuiați lângă apa falimentului...
Văzut de unii ca vreun Noe pentru arca pe cale de scufundare, revenitu-i conducător Gheorghe își anunță iminenta (nouă) despărțire de Giuleștiul care l-a făcut om în fotbal, om de fotbal din controlor suprem al tuturor bagajelor ce intrau/ieșeau pe la granițele țărișoarei noastre. Dacă se confirmă curând (noua) plecare, rezultă că vameșul de meserie a jucat rolul salvatorului de Rapid doar imediat înainte și după Sărbători - mai întâi fără contract (?), iar de puține zile cu așa ceva.
Ce a izbutit să întreprindă în acest scurt răstimp năvalnicul Dinu cel mustăcios? Păi, a declanșat nimicitorul tsunami, în care a fost târât până și prea credinciosul Giuleștiului pe nume Rada. Păi, s-a lăudat că aduce la schimb nume unu și unu, însă nici Costin Lazăr, nici Daniel Niculae, nici Nicolae Grigore nu vin. Păi, a alungat 20 de jucători și a adus doar 5 (oare pe ce comisioane, oare pe unele ca la Astra - alea ce i-ar fi produs o
gaură de aproape 4 milioane de euro lui Ioan Niculae?).
Păi... nu vi se pare prea îmbârligată povestea asta, dragi microbiști de Podul Grant? Și, haideți, spuneți sincer: nu-i așa că vă e dor de Copos sau măcar de vremurile în care, cum-necum, fostul activist utecist umplea cu lauri curtea Rapidului? Unde acum doar câini se mai zăresc și ăia, mult împuținați și rău jigăriți, latră a pustiu...
George PLAURIAN