Cine naiba să mai înțeleagă ceea ce se petrece aievea prin această mult zbuciumată ediție de campionat?! Iacătă, au fost numai câteva meciuri din etapa lui
doi de doi și parcă ne vine să luăm înapoi (și să le înghițim, în spirit autocritic) aprecierile emise recent vizavi de, să zicem, forța unui grup a de a depăși starea de șoc intervenită la nivelul conducerii sau semnele de învigorare a jocului echipei vechi care se tot zbate să devină ceva
New.
Târgmureșenii au jucat modest, dar
capul lui Zicu a fost de ajuns pentru ca ei să rămână solidari în coasta liderului, în contextul în care Petrolul avea să se izbească neputincioasă, acasă, de
autobaza olteană. Degeaba atâta și așa energie dinspre tribune dacă taman vedetei îi tremură piciorul la 11 metri, ditamai Teixeira făcându-l mare pe controversatul Bălgrădean...
Și cum e să te numești Dinamo și să te-mpiedici în Matache (nu în Piața de lângă Gară, ci-n portarul la care ai renunțat așa ușor), făcând buba mare, prin scor de neprezentare, la contactul c-un Purece? Abia reîntors, bietul Stoican a reintrat pe dată în pielea antrenorului căruia i se cere demisia!? Fie însă vorba între noi, știa prea bine în ce se bagă, iarăși, când a acceptat așa senin să revină acolo de unde, la fel de ușor, fusese alungat.
Chiar, cine să-i mai priceapă și pe antrenorii noștri? Șumudică a ajuns la record cu Concordia, dar amenință cu plecarea, pe motiv de lipsă de... concordie cu șeful comunal! Cârțu are, cu Craiova și Săndoi, un bilanț de două ori mai bun decât al mai tânărului și la fel de năbădăiosului confrate, urcându-și echipa lângă podium. Însă
Sorinache ne lasă interziși, afirmând cu nonșalanță "încă nu ne-am salvat de la retrogradare"!! Poate e cazul, totuși, să ne mulțumim cu un zâmbet la asemenea năzdrăvănii: la câte s-au întâmplat, aievea și continuu, în acest zbuciumat campionat, nimic - dar absolut nimic - nu mai trebuie să ne surprindă...
George PLAURIAN