Da, nebuni frumoși ai Giuleștiului, aveți de ce cânta altceva decât ABBA - minunea salvării chiar se poate produce! Fără
parai, doar cu Garai (și alți asemenea venetici de diverse nații aduși peste iarnă sub comandă de matematician), Rapid s-a pus nemaipomenit pe șine, ajungând acum să câștige și când nu primește două lovituri, cuvenite, de la punctul cu var. Ba și-a regăsit și golgeterul,
Nico marcând spectaculos în L1 după aproape un deceniu, iar asta din pasa lui
Pancone, care abia intrase în teren, parcă special pentru a arăta că el încă este un simbol lângă șine, nu ca bietul Rada, despre care s-a trezit vorbind aiurea patronul ce mai are pe conștiință și spălarea pe mâini de Năică Manea (Dumnezeu să-lodihnească!). Bucurați-vă cum numai voi știți s-o faceți, fani de lângă Grant, că a venit primăvara inclusiv pe ulița voastră. Dar nu uitați că ieri adversarul a jucat în zece două treimi de meci, iar oricum Oțelul a ajuns și... topit, și cu banii luați în meteorica trecere prin fotbal a unuia Adamescu, condamnat la ani grei pentru corupție (pentru ce a făcut fostei campioane când va plăti, oare, dacă va plăti vreodată?).
Răsună rapsodii de anotimp al speranței și-n târgurile Mureșului sau
dulcelui Ieși. Absolut neașteptata situată în coasta liderului amintește, celor ce am apucat să vedem evoluând frumoasa trupă a lui Bone, Hajnal, Bölöni, de tupeul cu care ASA punea cireașa pe tortul valorii și îndrăznea să bată uneori Steaua, spre crunta supărare a generalilor și întregului minister ce tutela ambele echipe.
Au apărut zâmbete chiar prin Brașov, întru disperarea dinamoviștilor (aceștia nu-i pot recita lui Negoiță decât Miorița - "Stăpâne, stăpâne/Îţi cheamă ş-un câine" - neapărat și cu adevărat
roșu). Însă zău că nu prea e, totuși, momentul de prea mare bucurie la nivel general: în loc să exclamăm, precum Poetul, "Primăvară, primăvară, când de mult te-am așteptat!", cum ne dădeau asigurări că vom putea și Gică Hagi, și Andrei Vochin, ne pomenim trimiși înapoi în aceeași veșnică
iarnă a fotbalului juvenil de la noi. Aflăm cu înfrigurare că "tricolorii mici" sunt, a mia oară!, în stare doar de-o
treabă mare, umilința proaspătului zero la trei venind dinspre patria fotbalului, dar nu de la Anglia (urmează să jucăm și cu ea), ci dinspre adolescenții unei nații de vreo zece ori mai puțin numeroasă decât a noastră!!
Alarmați și rușinați, găsim scăpare și putere de a zâmbi primăvăratec dacă întoarcem astăzi fața spre tenis, Simona Halep putând deveni ce n-a mai fost vreun român de la Ilie Năstase încoace - numărul 1 mondial. Ăsta da posibil motiv de bucurie, să fie!
George PLAURIAN