I se spune Dodel și-i manelist de nădejde al patriei noastre fotbalistice, ipostază în care pupatul sau scuipatul celor din jur - fie aceștia, cei mai mulți, "frățiori" necunoscuți - pot părea manifestări la fel de naturale ca dansul din buric sau cafeaua la ibric. Bucuria și furia se exprimă laolaltă și deodată în bâțâituri de "ooooooooooooooo... viața mea!", admirația pentru genul prestat de copii, puști, minuni nu-i interzisă cumva prin lege, deci în lumea lor
Dodeii n-au decât să susțină ideea de fără număr/fără număr sau pe cea de fără limită/limită.
Când și cât ești însă vedetă în încălțări cu crampoane, vreo două ceasuri în care ai treabă de meci, o dată sau de două ori pe săptămână, nu pe zi, doar pupatul coechipierilor (nu pe gură, nu al arbitrilor, cum s-a mai întâmplat) sau un eventual mic dat din buric după gol rămân firești dintre manifestările din cluburi de manele. Iar dacă, printr-o ciudată întâmplare a sorții, mai te trezești și purtător de banderolă cuvenită celor raționali (adică posesori de rațiune, dacă nu de suficientă înțelepciune), restricțiile se extind în iarbă, față de ring.
Faptul că mondenul Dodel nu și-a putut stăpâni pornirile primare tocmai când făcea pe jucătorul și căpitanul de fotbal (doi într-unul decisiv la un meci cu "dublă" personală) nu înseamnă numai o confundare a locului de acțiune/manifestare. Scuipatul amatorului de manele către tot mai puținii iubitori de sport rămași să admire jocurile echipei sale nu a fost doar sfidare, dispreț, răzbunare. S-a făcut că un vânt bătând invers a întors flegma vedetei mondene drept în obrazul fotbalistului-căpitan de echipă. Dodel a trimis, de fapt, un mare scuipat spre Tănase.
Pentru așa ceva, nu există pedeapsă pe care s-o dea alții. Și-a administrat-o, astfel, el însuși. El care, într-o clipă de eventuală luciditate, ar putea face gestul nobil de a renunța, de bună voie, la bucata de pânză străină pentru brațu-i stâng. Banderola de căpitan, deja "somată" de un venerabil antrenor să plece de la Tănase, înseamnă, printre altele, și simbolul legăturii dintre echipă și fanii ei. Care legătură este, oricum, prea subțiată. Poate că din postura de simplu, bun!, jucător, Cristian zis Dodel o va pricepe altcumva și va pune umărul la reînnodarea trainică a relației din care s-a născut sublima idee a celui de al 12-lea jucător.
George PLAURIAN